Săptămâna trecută am ținut pentru prima dată în mână un Fidget Spinner. L-am confiscat de la nepotul meu. La prima vedere mi s-a părut o jucărie plictisitoare și fără logică, ca să mă trezesc după jumătate de oră tot cu ea în mână.

Fidget Spinner este jocul cel mai popular la momentul actual în mijlocul copiilor și nu numai. Este considerată jucăria anti-stres.  A fost inventată în anii ’90 de către chimistul american Catherine Hettinger, dar a devenit populară abia anul acesta.

Un spinner fidget este un tip de jucărie care te eliberează de stres, perfect pentru persoanele care muncesc la birou și nu numai. Te ajută să te relaxezi și să te concentrezi mai bine. Unii vânzători merg mai departe, asigurând că această jucărie contribuie la eliminarea obiceiurilor nesănătoase, cum ar fi rosul unghiilor sau tremuratul picioarelor și a fumatului, afirmație care mie îmi sună comercial și foarte dubios. Aș vrea să cunosc măcar o singură persoană care s-a lăsat de fumat datorită acestei jucării “miraculoase”.

Toate bune și frumoase până aici. Aseară am dat întâmplător peste un articol care m-a alarmat și am decis să împart informația cu voi.

Aseară, după ce am adormit fetele, ne gândeam împreună cu soția cum am putea să sărbătorim ziua de 1 iunie, astfel încât buburuzele noastre să simtă că a fost ziua lor, trăind bucuria sărbătorii. Poate exagerez, dar sunt de părere că de cele mai multe ori, noi nu știm să dăm valoare unui eveniment (unei sărbători). Cel mai adesea nici nu știm ce sau pe cine sărbătorim de fapt. De Crăciun avem o căruță de obiceiuri care nu au nicio legătură cu Sărbătoritul. Și nu numai de Crăciun. Oamenii merg la nuntă ca să bea și să mănânce și își aduc aminte de mire și mireasă doar când se dau darurile. Dacă ar dispărea mirii, puțini le-ar simți lipsa. La fel se întâmplă și la zilele de naștere. Ce mai contează cine este sărbătoritul? Fără să ne dăm seama, pierdem din vedere persoana, evenimentul, motivul care ne adună laolaltă. Nu aș vrea să se întâmple la fel și astăzi, de ziua ființelor al căror zâmbet ne colorează existența.

Este ziua lor, asta însemnând că fără ei sărbătoarea își pierde raționamentul. Dacă ai planificat să mergi la grătar de ziua lor, vreau să te anunț că s-ar putea ca copilul tău să prefere altceva. De fapt, nu intenționez să-mi asum rolul copilului tău, știu doar ce ar prefera copilul meu și bazându-mă pe această realitate, îmi permit să te provoc să sărbătorești această zi altfel. Noi am decis să renunțăm la orice activitate care implică mulțimea și îmbulzeala. Nu vrem să stam la coadă ca să vedem ursul de la gradina zoologică sau să așteptăm când se vor elibera toboganele din parcurile de distracție. Pentru aceste activități vom găsi alte zile.

Astăzi vrem să fie doar ziua lor și cel mai frumos cadou este timpul nostru.

Voi renunța la telefon. Nu voi răspunde la mesaje.

Îmi voi lua timp să mă joc cu ele și să fiu prezent în timp ce o fac, nu cu gândul la afaceri sau la alte minunății.

Le voi spune cât de mult le iubesc și cât de fericit sunt să fiu tatăl lor.

Vom citi povești împreună.

Ne vom juca mima.

Le voi lăsa să mă picteze.

Vom alerga desculț prin iarbă și vom mânca înghețată.

Le voi răspunde la toate întrebările cu răbdare, provocându-le să mai pună și alte întrebări.

Îmi voi cere iertare pentru că uneori urlu la ele, neavând răbdare să văd ce se ascunde în spatele comportamentului lor.

Îmi voi cere iertare ca le-am comparat cu alți copii.

Le voi ruga să mă ierte că am încercat uneori să compensez lipsa mea cu tot felul de cadouri și lucruri.

Vom mulțumi împreună lui Dumnezeu pentru familia noastră.

O voi îmbrățișa pe mama lor, apoi le voi chema lângă noi pentru un group hug.

Îmi voi cere iertare pentru timpul pe care nu l-am petrecut cu ele. Pentru timpul lor!

Continuați voi lista actualizată realității din viața voastră.

Sărbătoriți cum vreți această zi. Important este să le faceți cadou timpul vostru. Să fiți prezenți astăzi în viața lor și să încercați să faceți din fiecare zi o sărbătoare.

Postez acest articol. Opresc internetul și fug să le dau cadoul sărbătoriților. Timpul meu.

La mulți ani copii!

“Tati, hai să te joci cu mine că mă plictisesc.” Nimic anormal până aici, numai că înainte de a-mi fi adresată rugămintea, m-am jucat cu ea o oră. Cu o cameră plină de jucării (aici nu mă refer la tot felul de chinezării care sunt mai mult dăunătoare decât folositoare) și domnița mea tot se plictisește.

Una și mai bună mi s-a întâmplat la o zi de naștere a unui copil la  care au fost invitate și fetițele mele. În toiul petrecerii, în timp ce eu zburdam de mână cu inamicii mei, alături de Batman și ceilalți copii, undeva într-o parte, stătea un copil dezinteresat de tot ce se petrecea acolo. Nu era supărat pe cineva, era pur și simplu fără interes față de tot ce-l înconjura.

– De ce ești trist? Vino să te distrezi cu noi.

– Nu sunt trist. Sunt plictisit. Nu e nimic interesant aici.

Cum adică să nu fie nimic interesant pentru un copil la o petrecere care are loc într-un local dotat cu toate minunățiile. Batman, muzică, dansuri, pictat pe față, tot felul de jocuri, coș de baschet, tobogan, motociclete, tren, mașini, păpuși, corăbii, etc. Este echivalentul raiului pentru un copil, iar el se plictisește.

Se plictisesc la terenul de joacă, acasă unde au camera plină de tot felul de jucării la care eu nu puteam nici să  visez, în parc, nici  chiar desenele nu îi mai captivează.

Să lăsăm puțin copiii la o parte și să ne uităm la cei care au fost odată copii plictisiți, iar acum au devenit  adulți plictisiți.

Soții se plictisesc de soțiile lor (este valabil și invers).

Eram în magazin cu lista de cumpărături în față. La un moment dat, cugetările mele “profunde” au fost întrerupte de strigătul unei doamne (mai degrabă urla):
– Stai aici, să nu te miști de aici. Ai înțeles? Lângă mine am zis.

Cum de au lăsat-o cu cățelul în magazin, a fost primul gând care mi-a venit în minte. Din curiozitate m-am îndreptat în direcția de unde se auzeau urletele. Era un băiețel de maxim 4 anișori, care stătea cuminte cu capul plecat. I-am făcut din ochi. Și el mi-a răspuns stânjenit. Din instinct am vrut să intervin, dar m-am abținut. Nu e treaba mea, am zis și mi-am văzut de ale mele. Știam care urma să fie răspunsul. După câteva minute femeia a început din nou să urle la copilaș. M-am apropiat de ea și întrebat-o:

Astăzi vreau să fie despre noi, bărbații, care pe deasupra, mai suntem și tătici. Vreau să vă aduc aminte că pruncii apar în burtica voastră cu ajutorul nostru, iar acest lucru este un motiv destul de important ca să fim băgați și noi în seamă, măcar o dată pe an. Nu vrem flori, nici cadouri. Nu vrem statui sau aplauze. Vrem doar să știți că pentru noi a fi tătic este unul dintre cele mai frumoase lucruri care se poate întâmpla unui bărbat în această viață. Nici nouă nu ne este ușor așa cum cred o mare parte din mămici. Uneori nu ne iese așa cum ar trebui sau așa cum credeți voi că ar trebui, dar asta nu ne privează de meritele pe care le avem. Ar fi frumos să-i spui soțului tău și tatălui copiilor tăi cât de important este și cât de mult îl iubești. Dincolo de 8 martie, mai există și această zi. Încercați să nu uitați de ea. Și tăticii merită să aibă sărbătoarea lor.

S-ar putea ca tatăl copiilor tăi să nu fie perfect, dar cu siguranță va deveni mai bun dacă îi vei mulțumi pentru tot ce face pentru copii și familie.

Mulțumește-i pentru că: