Într-o vineri, o nouă persoană, o nouă poveste. O poveste ca multe altele, din păcate. O doamnă la 40 și un pic. Era cu fetița ei, o frumusețe cu ochi căprui de 6 anișori. Mai are un băiat de 14 ani. Băiatul stă cu taicasu, îmi zice doamna. Atunci mi-am dat seama cum stau lucrurile. Proaspăt separați, băiatul cel mare a fost ademenit de banii lui tata și de poveștile bunicii, mama fătălăului (ca să o copii pe doamna Budeanu) sau ca să mă apropii de subiect, soacra mamei. Băiatul nici nu vrea să audă de mama. Soacra i-a luat locul, de fapt locurile: ia devenit mamă nepotului și soție fiului.

Ieri Anais îmi spune: tati, soțul meu o să-mi dea flori, altfel o să mă supăr pe el. Lui mami îi plac florile și se supăra pe tine că uiți să-i aduci flori. Și mie îmi plac florile și o să fiu supărată dacă soțul meu o să uite așa cum uneori uiți tu.

Am ezitat să-mi dau cu părerea în această perioadă. Nu vreau să fiu unul din mulțimea de pseudo experți care știu răspunsul la toate întrebările și îți oferă soluții la dilemele vieții. S-au înmulțit ca ciupercile după ploaie experții în virusologie, familie, parenting, credință, educație, economie, etc. Unii, ieri schimbau parchet, zugrăveau, ciopleau dinți sau vindeau apartamente, iar astăzi îți explică de unde a apărut virusul și cine se află în spatele lui.

Totul a început prin luna mai, cam pe la mijlocul lunii am început să primesc sistematic amenințări de la o persoană pe WhatsApp, Viber sau Messenger. După o zi de muncă, te îndrepți spre casă obosit și chinuit, stai la semafor și numeri împreună cu el secundele, și dintr-o dată primești un mesaj care te face să tresari: nu ai ce căuta acasă fără bujori. Îți trece oboseala pe loc. Nu-i de glumă, știi asta. Sezonul bujorilor e scurt și dacă nu reușești să faci rost de bujori măcar de câteva ori pe sezon, ai încurcat-o. Am trăit-o pe pielea mea sezonul trecut când am tot amânat să aduc bujori cu gândul „las-că mâine” și tot anul mi-a scos ochii. Nu-i de glumit fraților. Așa cum mănânci cireșe în sezon, căpșuni, struguri și pepeni ca să-ți acoperi necesarul de vitamine, tot la fel trebuie să-i aduci bujori atunci când este sezonul lor ca să acoperi necesarul de afecțiune. Nu-i un moft cum credeam la început. E o necesitate, un lucru vital pentru ea și implicit pentru voi.

Nu am mai scris pe blog de ceva timp și tot mai des primesc mesaje în care sunt întrebat unde am dispărut. Nu am timp, a fost răspunsul pe care l-am dat. Da, nu am timp. Sunt prea ocupat cu alte lucruri „mai importante”. Oare?

În timp ce răspundeam la un mesaj, explicând cât de ocupat sunt, încât nu mai reușesc să scriu două rânduri, mi-am dat seama că sunt un mincinos.