Familia între patru pereți, binecuvântare sau blestem?

familia în pandemie

Am ezitat să-mi dau cu părerea în această perioadă. Nu vreau să fiu unul din mulțimea de pseudo experți care știu răspunsul la toate întrebările și îți oferă soluții la dilemele vieții. S-au înmulțit ca ciupercile după ploaie experții în virusologie, familie, parenting, credință, educație, economie, etc. Unii, ieri schimbau parchet, zugrăveau, ciopleau dinți sau vindeau apartamente, iar astăzi îți explică de unde a apărut virusul și cine se află în spatele lui.

Se poate face un top al poveștilor horror distribuite cu atâta ardoare de o mare parte dintre specialiștii în viruși, fotbal, economie și politică. Cipuri, vaccinuri, complot împotriva bătrânilor, China și SUA, etc. Unele povești te fac să zâmbești, în timp ce altele te înspăimântă, mai ales atunci când realizezi că sunt postate de persoane care până ieri ți se păreau adecvate.

Nu știu de unde vine virusul, nu știu nici când vom scăpa de el, nici nu cred că merită să pierd timpul căutând în lista lungă de teorii conspirative. De ce aș pierde timpul să mă dau cu părerea despre lucruri pe care nu le pot influența, în loc să-mi focalizez toată energia la realitatea pe care o pot schimba, realitate numită familie. Aici este singurul loc unde fiecare din noi poate schimba ceva cu adevărat.

Președinte la tine acasă

Apropo, este de-a dreptul ,,fascinant,, să vezi cum unii știu ce-ar trebui să facă Iohannis, în timp ce nu sunt în stare să-și gestioneze propria familie. La tine acasă ai toate pârghiile să ”guvernezi” cu succes și din păcate, de cele mai multe ori în fruntea țării ajung tocmai specimene de acest fel: oameni incapabili să-și isprăvnicească propria casă, dar considerându-se buni să stea în fruntea unei biserici, a unui oraș, guvern sau a unei țări. Nu ești bun pentru că ești sus, ci ar trebui să ajungi sus pentru că ești bun. Arătați-mi unul ajuns sus care are în spate un cămin fericit și copii educați (bineînțeles dacă s-au obosit să-i nască) .

Lăsând la o parte cugetările despre Covid-19, prefer să mă las preocupat de familia mea în aceste vremuri. După cum am spus, nu ne ajută la nimic să căutăm explicații. Mai degrabă încercăm să găsim soluții la provocările și dificultățile care ne înconjoară. Decât ai pierde timp să citești, să comentezi și să distribui articole și postări scrise în mare parte pentru a aduna like-uri, mai bine ai citi o carte, ai privi un film bun sau ai repara priza care te așteaptă din vara lui 2018.

De departe, cea mai mare provocare este să rezistăm între patru pereți, laolaltă cu cei dragi.

Unii și-au dorit să petreacă mai mult timp cu familia, alții au fost luați pe nepregătite, în timp ce pentru unii este de-a dreptul un calvar. Aceeași pereți pot fi, într-un context, adăpost, în timp ce, în aceleasi circumstanțe, pot reprezenta o îngrădire. Atunci când mă gândesc la efectele pe care le poate avea izolarea familiei între patru ziduri, îmi vin în minte două scenarii majore, iar vestea bună este că fiecare poate alege scenariul cel mai potrivit pentru familia sa.

1. Închisoarea îndrăgostiților

Atunci când a început această nebunie și când am înțeles că urmează să-mi petrec cel puțin o lună între patru pereți, alături de ,,inamici,, și mama lor, nu știu de ce, dar mi-am adus aminte de ,,închisoarea îndrăgostiților,, sau ,,camera împăcării,, din Biertan. Sunt sigur că cei mai mulți au auzit de această închisoare care a fost construită într-unul dintre cele șapte turnuri. Câteva secole la rând, închisoarea îndrăgostiților era folosită pentru terapia de cuplu.

Închisoarea îndrăgostiților și terapia de cuplu

„Dacă doi soți s-au certat și nu s-a putut rezolva problema, ei amândoi au fost închiși aici, împreună, într-un spațiu unde trebuia să-și împartă tot ce există, că toate lucrurile există doar o dată. Și trebuiau să intre în vorbă. Ei aveau un singur pat, o singură masă, un singur scaun, o singură farfurie și o singură lingură și o singură furculiță”, spune Ulf Ziegler, preot.

„Timp de 14 zile trebuiau să stea acolo, dacă se împăcau mai repede le dădeau drumul, dacă nu…În 300 de ani cât a fost sediul episcopal al Transilvaniei aici în Biertan a fost o singură pereche care a divorțat, și acolo s-a constatat cine a fost de vină că s-a ajuns la divorț, acela trebuia să lucreze pentru biserică şi pentru familia de acasă, trebuia întreținută și familia”, povesteşte Carol Wieinrich.   

Sursă imagine

Este un paradox! Atunci patru ziduri erau folosite ca terapie de cuplu, acum însă ca motiv de divorț pentru unii. Conform statisticilor din China, mai exact din Wuhan, numărul divorțurilor a crescut, iar oficialii chinezi pun creșterea ratei de divorț pe seama timpului îndelungat petrecut de soți împreună.

Promit să te iubesc în momentele ușoare, dar și în clipele grele, când viața pare o poveste frumoasă, dar și în perioada pandemiei de Coronavirus

Închisoarea îndrăgostiților funcționează la cei care au o noțiune sănătoasă a ceea ce înseamnă o familie, cei care atunci când s-au înjugat la același jug și și-au jurat credință, fidelitate, suport și înțelegere, au luat în serios și acea parte care pomenește și boala, sărăcia, și vremurile grele printre care și COVID-19. Poate acum este timpul potrivit să analizăm concepțiile noastre despre familie, educație, prietenie și dacă este cazul să redefinim aceste realități.

Întemnițarea familiei între patru pereți poate însemna terapie de cuplu pentru cei care s-au îndepărtat unul de celălalt, dar poate constitui și o realitate care încheagă mai bine o relație frumoasă.

Poate în lipsă de timp ai lăsat nerezolvate anumite probleme care îți macină relația cu cea alături de care ai început o poveste frumoasă, iar o problemă nerezolvată aduce cu ea și altele și te-ai trezit într-un impas aparent fără soluții, străini sub același acoperiș. Acum ai timp suficient să o/îl asculți, să discutați, să tăceți împreună, să…

Poate ai vrut să le oferi copiilor tăi o viață din belșug și te-ai înjugat la un jug prea greu, alergând din zori pentru a le oferi lucruri de care de cele mai multe ori nu au nevoie și ai uitat să-i întrebi ce vor cu adevărat. Când să-i întrebi din moment ce nu ai timp să stai cu tine de vorbă? Acum ai timp să stai de vorbă cu ei. S-ar putea să te surprindă răspunsurile. Cu siguranță te vor surprinde și chiar te vor înspăimânta, nu prin noutatea informației, ci prin faptul că s-ar putea să înțelegi cât de mult timp ai pierdut alergând în direcții greșite, iar atunci când vorbim de relația cu copiii noștri, fiecare clipă este importantă.

Poate ai fost preocupat prea mult să demonstrezi celorlalți că ești important și că ”ești în rând cu lumea” astfel încât acum citești acest articol de pe ultimul model de iPhone, într-un costum cusut la comandă, la volanul unei mașini care impresionează, dar nici nu ți-ai dat seama cum ai irosit timp prețios încercând să acoperi un suflet însetat după afecțiune și iubire, iar acum te uiți în jur și realizezi că nimic din ce ai agonisit nu îți poate aduce consolare și bucurie. Dacă da, acum este timpul să-ți reevaluezi prioritățile și să investești tot ce ai în lucruri care nu ard. Această pandemie a arătat cât de fragilă este încrederea în zerourile din bancă și ne-a adus pe toți la același nivel.

Poate ai înlocuit lumea reală cu cea din spatele ecranului și ți-ai văzut copiii, familia, prietenii mai des în poze decât în realitate, iar acum te-ai trezit alături de oameni pe care nu-i cunoști cu adevărat. Dacă da, folosește acest timp să-i descoperi, să te apropii de ei, să-i atingi și să stai la povești dimineața în timp ce-ți bei cafeaua și seara înainte de culcare. Noi ne-am propus să ținem cât mai departe minunățiile tehnologiei în această perioadă pentru a debloca mintea și inima de pixeli și a ne putea bucura de căldura unui om viu. Prea ușor am cedat în fața realităților virtuale și am ajuns să ne simțim stânjeniți și plictisiți atunci când aterizăm pe tărâmul realității.

Masa împreună, o realitate dispărută

Mic dejunul în grabă, fiecare ce apuca, cafeaua din mers la macdrive, cina n-o apucai, pentru că ajungi acasă prea târziu. Cam așa stau lucrurile la majoritatea familiilor moderne. O familie unde a lua masa împreună însemna o normalitate, are șanse mult mai mari să treacă cu bine de încarcerarea alături de cei dragi între patru pereți. Da, masa ar trebui să fie un element cheie care unește familia, momentul cel mai așteptat și mai frumos al fiecărei zile. Este dacă vreți un timp intim al familiei în care fiecare își poate deschide sufletul, în care îți poți întreba copilul despre cum și-a petrecut ziua, un timp când poți să-ți deschizi sufletul, să te ții de mână și să-i mulțumești lui Dumnezeu pentru tot. Anais Noblesse (5 anișori), atunci când se roagă înainte de masă, de cele mai multe ori începe cu fraza: ”Doamne, îți mulțumim pentru viața noastră frumoasă”. După câteva săptămâni de izolare la domiciliu, am întrebat-o dacă și în această perioadă consideră că viața noastră este frumoasă, la care ea mi-a răspuns simplu: păi, suntem împreună și nu suntem bolnavi de Coronavirus. Atât îi trebuie unui copil ca să fie bucuros și mulțumit.

Timp să stai de vorbă cu tine

Când ai stat de vorbă cu tine ultima dată? Un dialog sincer cu tine departe de aglomerație și oameni. Am cunoștințe în casa cărora televizorul este pornit chiar și atunci când nimeni nu se uită la el. Mergem pe munte cu căștile în urechi în loc să ascultăm simfonia păsărilor acompaniate de foșnetul frunzelor și adierea vântului. Acceptăm să avem relații cu oameni mediocri și toxici care nu fac altceva decât să ne ofere o iluzie a apartenenței. Toate acestea pentru că ne este frică să rămânem singuri.

Singurătatea nu înseamnă lipsa companiei, ci momentul când sufletul nostru are libertatea să stea de vorbă cu noi înșine și să ne ajute să hotărâm cursul vieții noastre. Paulo Coelho, Manuscrisul găsit la Accra

Pentru mine cel mai potrivit timp pentru a sta singur cu mine este dimineața la 5:30. Atunci reușesc să mă aud cel mai bine. Liniștea dimineții este cel mai potrivit timp pentru meditație. Mintea se limpezește și auzi mai clar vocea lui Dumnezeu care te ajută să înțelegi încotro să-ți îndrepți pașii.

După ce ai reușit să dregi zidurile relației din familia ta și dacă ți-a mai rămas timp, poți să te apuci și de zidurile locuinței. Cu siguranță există lucruri pe care le-ai tot amânat. Picură bateria de la baie, un perete de zugrăvit, un dulap de reparat, etc. Acum ai timp să faci schimbările care au fost puse pe standby de ani de zile. Noi spre exemplu am schimbat câte ceva în fiecare cameră. Am transformat unul din balcoane în gradină, parc, bibliotecă.

Am zugrăvit, lipit tapet, am șters geamuri, am schimbat mobilier, am sădit flori de care avem grijă zilnic. Important este să-ți setezi regimul ”Crează” și vei reuși să faci mai frumoși pereții care te țin captiv. Pentru noi orice schimbare constituie o mică bucurie care aduce satisfacție pentru toată familia, iar secretul este să fie toți implicați.

2. Închisoarea ipocriților

Divorț, certuri, scandaluri, reproșuri și violență. Aceste realități fac parte din al doilea scenariu care nu merită atenția noastră. Singurul lucru care îl au în comun cei care acceptă acest scenariu în viața lor este ipocrizia. Cunosc părinți care se plângeau că nu ai timp să petreacă cu copiii, iar acum abia așteaptă să fugă de acasă. Se plângeau că nu au timp să citească, să discute, să mănânce împreună, să se joace, să privească un film împreună, să-și proiecteze împreună viitorul. Acum au timp, dar de vină sunt pereții.

Când se vor deschide ușile și vor fi din nou liberi, își vor găsi alte scuze. Pentru oamenii care știu să se bucure de viață, patru pereți pot fi o binecuvântare, iar pentru cei care s-au obișnuit să găsească scuze, nici raiul nu este de ajuns. Incapacitatea de a te bucura de viață nu ține de granițe sau pereți. Un om setat să fie nemulțumit, va fi la fel oriunde l-ai duce, la bloc sau la casă, în România sau Canada, la mare sau la munte… Încă nu s-a inventat locul potrivit pentru cei care văd norii din spatele curcubeului.

Este o perioadă grea, dar în același timp este o perioadă plină de oportunități. Tu alegi scenariul pentru familia ta. Binecuvântarea nu poate fi îngrădită de gratii sau pereți, oricât de groși ar fi ei. În zilele care au mai rămas vă provoc să rescrieți povestea voastră în izolare, astfel încât să vă aduceți aminte de această criză ca de un nou început. Cel mai trist ar fi să rămânem la fel după ce trece toată nebunia.

Eu și casa mea am transformat izolarea în binecuvântare, iar atunci când va ieși soarele, semințele pe care le-am sădit acum, vor încolți și vor da roade.

Written by Lilian