Și părinții sunt oameni, iar oamenii greșesc!

Peste câteva luni se fac 6 ani de când am devenit tată. Pentru mulți dintre cititorii blogului meu sunt un tată exemplu. Bună glumă! Iertați-mă dacă v-am lăsat această impresie. Nici pentru o clipă nu am vrut să-mi fac statuie  de tată cu aripi de înger. Dacă pot fi exemplu la ceva, aceasta ar fi capacitatea de a-mi recunoaște greșelile care sunt multe și de toate culorile. Poate prea multe, astfel încât, dacă aș fi în locul copiilor mei, mi-ar fi greu să mă iert. Ei m-au iertat. Mai greu îmi vine mie să o fac, mai ales atunci când văd cu ochiul liber urmările greșelilor mele proiectate peste existența lor. Unele greșeli le-am făcut din neștiință. Altele le-am moștenit de la părinții mei. Destul de mare este și lista greșelilor făcute din neglijență. O parte din ele au fost influențate de anturajul în care am fost, iar unele le-am copiat de pe internet.

Dragi oameni, tătici și mămici, noi mai întâi de toate suntem oameni, iar oamenii greșesc. Meseria de părinte, este una dintre cele mai importante și responsabile meserii din viața unui om, iar acolo unde există responsabilitate, există și riscul de a greși. Nu există formule magice care ne pot feri de greșeli. Cărțile de parenting și articolele de pe internet ne pot ajuta să traversăm acest segment din viața noastră cu pierderi puține, dar nu ne pot garanta lipsa lor.

Mai periculos decât un părinte care greșește, este un părinte care se crede perfect și care nu acceptă să fie învățat. Astfel de specimene întâlnești la tot colțul, pe toate forumurile și la orice teren de joacă. Ei le știu pe toate și nu obosesc să vină cu sfaturi chiar și atunci când nimeni nu le cere părerea. Știu mai bine decât tine cum să-ți educi copilul, ce să-i dai de mâncare și când trebuie să doarmă. Tot ei te învață când să începi diversificarea, unde și cu cine să doarmă bebelușul și când trebuie să-l pui la oliță. Nu ezită să-ți arate fiecare greșeală și să revină cu regularitate cu lecții noi și actualizate. Interesant este că de cele mai multe ori, soiul acesta de părinți ajung să falimenteze în educarea copiilor. Atât de mult poartă grija altora, încât nu le mai rămâne timp să se ocupe de proprii copii.

Copiii noștri nu au nevoie de părinți ideali, ei au nevoie de părinți onești și iubitori. Părinți care știu să-și recunoască greșelile și să-și ceară iertare chiar dacă au în față un ghemuleț de om. Ca să te schimbi, trebuie să știi unde ai greșit și să recunoști acest lucru. Atunci când vor crește mari, nu-și vor aduce aminte de greșelile pe care le-ai făcut, ci de imaginea unui tată care a știut să-și ceară scuze, lăsând în urmă un exemplu de integritate. Iar integritatea nu înseamnă lipsa greșelilor, ci mai degrabă onestitatea cu care le recunoști și sinceritatea cu care îți ceri iertare. Vor ține minte momentele frumoase și timpul petrecut împreună. Ei au memoria scurtă la greșeli, iar această realitate este cea mai frumoasă veste pentru un părinte frământat de propria imperfecțiune.

Am făcut multe greșeli și știu că voi mai face multe până le vor crește aripile și vor zbura de lângă noi. Încerc să învăț din unele, în timp ce altele le repet cu o intensitate mai scăzută. Este dreptul nostru de a greși, dar nu uitați și de privilegiul de a ne cere iertare și de a ne corecta. Fericiți nu sunt oamenii care nu cad, ci mai degrabă oamenii care se ridică mai puternici decât au fost atunci când au căzut.

Învățați din propriile greșeli, iar dacă reușiți, învățați și din greșelile altora. Nu judecați pe nimeni. Oamenii care se simt judecați nu se schimbă, ei se apară, iar atunci când te aperi nu ai timp să te gândești la schimbare.

P. S. Fugiți de oamenii care se cred perfecți și nu știu să spună „iartă-mă”. Astfel de oameni sunt ca primăvara din 2017. Frumos ambalați până vine zăpadă.

 

Written by Lilian