De-a v-ați ascunselea prin magazine. A devenit o tradiție de fiecare dată când ieșim la cumpărături să ne jucăm de-a v-ați ascunselea. Pentru ca mami să-și facă cumpărăturile liniștită, noi ne jucăm, iar magazinele le-am transformat din locuri plictisitoare pentru copii în terenuri de joacă cu o grămadă de ascunzișuri.

Niciodată nu am fost un dansator strălucit. Picioarele  fetelor care au dansat cu mine (în tinerețe) pot confirma asta. Există doar o femeie picioarele căreia nu au avut de suferit. Miriam o cheamă și are noroc că atunci când dansăm o țin în brațe.

Acum câteva zile am intrat în casă după care a urmat ritualul îmbrățișărilor și pupicilor. Eram bine dispus, iar în minte mi-a rămas o melodie pe care o ascultasem la radio. Fredonând melodia am luat-o pe Miriam în brațe și am început să  dansăm. Cântam cu voce și dansam. La un moment dat Miriam mă întreabă:

Sunt in anul 4 la Facultatea pentru Tatici. Mai greu a fost la inceput cand eram boboc. Am avut multe restante inca din primul an. Chiar imi venea sa abandonez. In anul doi m-am obisnuit putin si am inceput sa dau restantele din anul intai. Chiar si acum mai am cateva restante de dat. Hai sa va povestesc cum a inceput totul: