Sâmbăta am fost cu fetele mele la patinoar. M-am sacrificat și am lăsat-o pe iubita mea soție să facă piruete în timp ce eu o urmăream cuminte cu fetițele în brațe. Nu am avut când să mă plictisesc: Miriam vroia ciocolata caldă în timp ce trebuia să am grijă să nu i se termine covrigul cu vișine din mânuțele lui Anais, altfel era scandal.

Unii părinți merită trași de urechi, ușor ca să nu se supere. Știu, nu există părinți ideali, toți avem de învățat, dar în același timp sunt câteva lucruri minime pe care ar fi bine să le știe fiecare părinte, mai ales atunci când se află împreună cu copilul în public. Iar dacă nu le știe, ar trebui să fie deschis ca să le învețe și să le aplice. Scriu acest articol fără a avea  intenția de a jigni pe cineva. Fiecare dintre noi se poate regăsi în cel puțin una din situațiile de mai jos. Așa cum se respectă polițiștii între ei sau alți colegi de breaslă, așa ar trebui să ne respectăm și noi, părinții. S-ar putea ca anumite lucruri să nu ne deranjeze personal, dar pot deranja pe alții și ar fi frumos să manifestăm respect și bun simț cel puțin atunci când suntem în societate.

În acest articol mi-am propus să fac un top al părinților care după părerea mea, trebuie trași de urechi. Dar înainte de a continua, mi-ar plăcea să ne gândim fiecare la noi, nu la ceilalți părinți. Știu că ne vine mai ușor să-i vedem pe alții când nu procedează bine, însă este indicat măcar din când în când să privim și la noi.

Nu știu prea multe despre sărbătoarea de astăzi, dar nici nu vreau să pierd timp(nici nu am timp) căutând informații despre Valentine’s Day. Tot ce îmi aduc aminte sunt inimioarele pe care le primeam de la fete în clasele primare, iar numărul de inimioare arăta cât de cool ești și în același timp îți dădea o doză de valoare în fața celorlalți. Și eu am dat câteva inimioare, dar foarte puține, pentru că eram timid… sau poate orgolios?

Uneori, ai impresia că cea mai plăcută ocupație a copiilor (inamicilor este termenul cel mai potrivit în acest context) este să ne scoată din sărite, trăgând cu satisfacție corzile nervilor noștri, iar cel mai des acest lucru se întâmplă în public, atunci când îi luăm cu noi la magazin, la terenul de joacă sau în parc. E greu să te stăpânești în momentul în care inamicul începe concertul tocmai atunci când situația o cere cel mai puțin. Am văzut atâția părinți care și-au pierdut cumpătul, neștiind ce să mai facă pentru a neutraliza micul terorist.

Duminică, în drum spre casă, după o scurtă drumeție la munte, în timp ce fetițele dormeau îmbătate de aerul curat, Corina îmi arătase pe marginea drumului, într-un sătuc aproape de Bran, un cuplu de bătrânei foarte simpatici. Se țineau de mâna și mergeau agale lăsând în urmă aroma unei vieți fericite.