N-ai cum să cuprinzi o femeie într-o zi!

Cu câteva săptămâni în urmă, într-o marți, ne-am trezit că sună interfonul. Ceasul arată ora 10. Eu eram contra cronometru. Era o zi când nu știi de ce să te apuci.

Am răspuns, iar la capătul celălalt era vocea mamei (mama Corinei). Trecea pe lângă noi și a zis să vadă cum suntem.

I-am deschis cu gândul la treburile mele. În timp ce urca, mă gândeam cum să-i spun că nu prea avem timp. Nu eram pregătit să-mi schimb tot programul pentru o vizită spontană. Până la urmă e mama și o să înțeleagă.

Până a ajuns la etajul trei, mi-am dat seama că zilele în care ai timp pentru mama sunt prea puține. Așa că mi-am propus să las o parte treburile și să mă bucur de prezența ei.

Eu o cafea, ea un ceai. S-a așezat comfortabil în fotoliu și au început să curgă poveștile. Gândurile încă erau împrăștiate, astfel încât mi-a luat ceva timp ca să mă conectez, să fiu prezent.

Fiecare poveste capăta viața din clipa în care am ales să aud, nu doar să ascult. Unele povești le știam, dar erau spuse cu atâta pasiune și viață, încât le-am auzit altfel. Copilărie, tinerețe, familie, copii, Dumnezeu, eșecuri, bucurii, realizări, toate le puteai vedea pe chipul ei.

La un moment dat am scos telefonul și am început s-o filmez. Pe lângă mii de filmulețe pe care le facem, ar trebui să avem și câteva cu ei.

Într-o oră s-a alăturat și Corina. Timpul a zburat. De la ora 10 se făcuse 13. Am luat prânzul împreună. Tăceam mai mult și ascultam. Era momentul când parcă făceam cunoștință cu părinții noștri.

Ziua a fost compromisă din perspectiva activităților mele, dar ce mai conta. A fost o zi  obișnuită pe care noi am transformat-o în sărbătoare. Fără niciun plan. Spontan.

Astăzi îi voi duce flori. Nu pentru că e sărbătoare ci pentru că mi-am luat timp s-o cunosc intr-o zi de marți.

Îmi cunosc mama, îmi cunosc soția, îmi cunosc ochioasele. Le cunosc plângând. Le cunosc supărate și obosite. Le cunosc descurajare și nesigure. Le cunosc frumoase și sensibile. Le-am cunoscut în nopțile nedormite, diminețile gălăgioase, pe malul mării sau pe culmile munților.

Sărbătorile adevărate sunt zilele obișnuite pe care alegi să le trăiești spontan. Este greu să pari autentic cu un buchet de flori în mână atâta timp cât sărbătorile voastre coincid cu cele din calendar. Ai nevoie de o zi de marți în care renunți la planuri și alegi să cunoști oamenii pe care îi iubești.

În mintea mea încă există un disconfort legat de această zi. Nu pot accepta falsitatea și lipsa de autenticitate combinată cu marketing și profit.

N-ai cum să cuprinzi o femeie într-o zi. Într-o zi poți să-i dai o floare, să-i mulțumești, să-ți ceri iertare că ai fost ocupat „marți” și să-ți promiți că îți vei lua timp s-o cunoști. Atât poți face astăzi. Restul e circ și teatru.

P. S. Am început dimineața cu o cafea și un Mersi pentru doamna care face curat în scara blocului. I-am mulțumit într-o marți pentru efortul pe care-l depune, iar astăzi i-am adus aminte că prețuim munca ei.