Am văzut mai mulți bărbați cu flori la mormântul lui Arsenie Boca decât bărbați ducând flori femeilor din viața lor

Printr-o întâmplare am ajuns duminica trecută împreună cu niște cunoștințe la Mănăstirea Prislop, acolo unde este înmormântat Arsenie Boca. Nu sunt fanul unor astfel de locuri, dar curiozitatea mi-a dat câteva șuturi din spate și am întrat să văd ce îi atrage pe o mulțime de oameni la un mormânt. Împrejurimile mănăstirii sunt foarte pitorești. Am urcat puțin, până am dat de o coadă imensă (aproximativ 100 m) de oameni cu flori în mână care se mișcau încet spre mormântul lui Arsenie Boca.
Înainte de a continua, aș vrea să știți că sunt o persoană destul de tolerantă și că respect credința și convingerile oricui, atâta timp cât acestea nu sunt obsesive și agresive în dreptul meu. Nu judec pe nimeni, doar îmi expun părerea.
Dincolo de atmosfera neobișnuită pentru mine, mi-au sărit în ochi câteva detalii care m-au întristat. Mint, m-au înfuriat. Alături de mine era o familie cu un copil de câțiva anișori care era purtat în brațe de mama lui, în timp ce soțul ținea un buchet mare de flori în mână, flori destinate lui Arsenie Boca. Ea căra copilul, el ducea florile. Interesant, nu?
Aici mi s-a aprins beculețul și mi-am propus să analizez mulțimea, fiind atent la detaliile care fac subiectul acestui articol și am constatat o realitate tristă: trăim într-o țară în care bărbații duc flori la mormântul lui Arsenie Boca în loc să ducă flori femeilor din viața lor (unii poate o fac).
Nu era singurul cu flori în mână. Am văzut mai mulți bărbați pe metru pătrat cu flori în mână la mormântul lui Arsenie decât bărbați cu flori pentru mamele, soțiile sau fiicele lor, care sunt vii. Zici că erai în Olanda. Buchete mari, frumoase și scumpe, în timp ce de cele mai multe ori buchetele pentru femeile din viața noastră sunt mici, modeste și de preferat să fie și ieftine, că doar sunt bani aruncați în vânt. Sună cunoscut, nu?
Multe flori, ca la nuntă, numai că aici nu era o nuntă, ci un mormânt a unui bărbat care după cum se spune a făcut lucruri frumoase în timpul vieții. Arsenie Boca a murit dragi oameni și nu are nevoie de florile voastre. Duceți florile celor vii, pentru că ei se pot bucura de ele, le pot simți parfumul și pot aprecia gestul vostru. Duceți flori atunci când vreți să apreciați pe cineva, atunci când ați greșit, atunci când sunteți recunoscători, important este ca destinatarul să fie o persoană vie.
Din 10 în 10 minute venea câte o măicuță, apuca florile ca pe un braț de fân și le ducea la grămadă. Buchetele mari și frumoase, pe care s-au dat ceva bănuți, erau aruncate la grămadă. Singura persoană inteligentă din toată povestea aceasta era un jandarm care stătea lângă cruce și avea grijă să nu se îmbulzească oamenii. L-am auzit cum îi îndemna pe unii: luați florile acasă, nu mai aduceți flori, sunt prea multe. Am vrut să fac câteva poze, dar era interzis să faci poze în apropierea mormântului.
Mă uitam cu părere de rău la mulțimea de flori aruncată undeva în spatele mormântului. Părere de rău și tristețe. E trist, foarte trist, să vezi cum se îmbulzesc oamenii la un mormânt, cu flori în mână. Mă uitam și îmi imaginam câtă bucurie, mulțumire, satisfacție, apreciere, lacrimi ar fi adus aceste flori, dacă ar fi fost dăruite oamenilor vii, nu depuse la un mormânt.
Vorbim despre un viitor mai bun pentru copiii noștri, ieșim în stradă cu diferite pancarte și scandăm tot felul de mesaje. Nu văd nimic bun atâta timp cât ducem flori morților. Nu văd nimic bun atâta timp cât ne punem copiii să pupe acolo unde au mai pupat zece mii de oameni, iar când ieșim la picnic nu-i lăsăm să bea din același pahar cu alt copil. Nu văd nimic bun atâta timp cât dăm 100 de lei pe un buchet de flori care urmează să fie aruncat la grămadă, în loc să cumpărăm o ladă de banane și să le ducem la un orfelinat. Nu văd nimic bun atâta timp cât trăiesc într-o societate în care mai mulți îl venerează pe Arsenie Boca decât pe Iisus.
Sper ca acei care ies în piețe pentru o Românie altfel, nu duc flori la morminte, ci soțiilor, mamelor și persoanelor care pot mirosi și admira o floare.
Soția mea a vrut bujori, numai că până m-am trezit eu, bujorii s-au trecut. Aștept din nou să înflorească bujorii, până atunci mă duc să rup niște trandafiri din fața Primăriei. 😉
P.S. acest articol nu este despre Arsenie Boca. Știu că v-a supăra pe mulți. Înainte de a mă înjura, ia o floare și dă-o cui vrei, viu să fie. 😉
Leave a Comment