Ești atât de frumoasă!

De luni și până joi am cutreierat o mare parte a Românie, din Brașov spre Basarabia și de-acolo spre București. Aproape 1300 km în câteva zile, cu doamna mea în aceeași mașina.
După ce am lăsat ochioasele la bunici, am rămas doar noi doi. Emoții amestecate gravitau în jurul nostru. Am vorbit despre atâtea lucruri. Trecut, prezent, viitor.
Mama copiilor mei niciodată nu doarme la drum. Totuși, la un moment dat a ațipit puțin sau poate doar ținea ochii închiși. A durat câteva minute, dar suficient cât să mă uit la ea, la liniștea care s-a așternut pe chipul ei și să-mi spun în șoaptă: Doamne, cât de frumoasă este.

Nu i-o spun atât de des cât ar merita. Am rămas dator cu multe cuvinte și aprecieri. Așa că mi-am propus să nu irosesc nicio ocazie ca să-i aduc aminte cât de frumoasă este, iar datoria o voi returna ochioaselor mele.
Nici nu vă imaginați câte femei fericite ar fi dacă ar auzi mai des de la mama, tata, iar mai târziu de la soți: ești atât de frumoasă.
Este atât de simplu. Deschizi gura și spui. O nimica toată pentru tine, iar cuiva îi cresc aripile. O banalitate, dar una atât de vitală.
Ești unică printre 7 miliarde
Uitați-vă în jur. Uitați-vă atent la femeile din jurul vostru și la industria frumuseții. Veți vedea atâta tristețe și nesiguranță acoperită cu straturi de cosmetice și injecții. Aceste femei sunt fetițele de ieri cărora nu li s-a spus cât de frumoase sunt. Sunt femeile care n-au înțeles că sânii mari și sânii mici sunt la fel de frumoși, că înălțimea poate fi reglata cu tocuri, că ochii albaștri sau căprui sunt la fel de frumoși atunci când strălucesc, că buzele sunt la fel de dulci dacă au în spate un zâmbet sincer, că senzualitatea izvorăște din încrederea în sine, că este unică printre 7 miliarde.
Nimic complicat până aici. De fapt, unora le place să complice realitatea. Iar realitatea este simplă, astfel încât și un copil o poate înțelege, dacă nu mă credeți, începeți să le ziceți ochioaselor voastre cât mai des că sunt frumoase. Discutați cu ele despre frumusețe în toată simplitatea ei. Despre frumusețea faptelor bune și a gesturilor frumoase, realități care fac să strălucească orice om.
Ești atât de frumoasă. Auzi fetițo, ești minunată. Tu, Miriam. Și tu, Anais. Aripile cresc odată cu încrederea și va veni ziua când vor zbura știind că sunt perfecte în imperfecțiunea lor.
Leave a Comment