Week-end-ul trecut am ieșit cu domnițele mele la picnic. Fetele sunt încântate când ieșim în natură să luăm masa. Așa cum este „normal” să se mai întâmple într-o familie sănătoasă, în drum spre locul unde urma să se desfășoare picnicul, nu am împărțit ceva cu doamna mea și am ajuns să „ne tragem de păr și să ne scoatem ochii.” Miriam și Anais se jucau în spate, lăsând impresia că nu sunt interesate de duelul nostru (pe moment am crezut că reușim să păstrăm confidențialitatea „conflictului” păstrând un ton normal sau cel puțin încercând să o facem). Am dat muzica mai tare și am continuat drumul, convinși că am reușit să ascundem în spatele ochelarilor de soare „vânătăile” de sub ochi.
În timp ce eu eram ocupat de bagaje, Miriam alerga fericită printre flori. După câteva minute, mă trage subtil de pantaloni și îmi întinde o romaniță.
– Ține tati.
– Uauuuu. Ce drăguț. Mulțumesc iubire.
– Nu este pentru tine. Este pentru mami. Dă-i o floare, cereți scuze și o să te ierte.
– Pentru ce să-mi cer scuze?
– Știi tu mai bine pentru ce.
Mi-a pus romanița în mână și a zbughit-o printre flori, veselă și cu fața luminoasă, față pe care o vezi la oamenii care și-au îndeplinit misiunea. S-a întors spre mine și mi-a făcut din ochi.
Să-i dau o floare și pe deasupra să-mi mai și cer scuze. Prea mult îmi ceri domnișoară. Grea misiune sau chiar imposibilă pentru unii (mi-e rușine să recunosc, dar de multe ori am făcut parte și eu din această categorie).
E ciudată rău povestea asta cu florile și dragostea. De parcă nu pot să iubesc pe cineva fără ca să-i dau și flori, mai ales când un trandafir costă 10 lei, zic unii. Știm explicația și suntem de acord cu ea, doar că ne vine greu să acceptăm raționamentul. Mulți bărbați văd în asta un fel de romantism ieftin. Bani aruncați în vânt.
De aceeași părere a fost și Călin. Însă, după ce l-a părăsit nevasta, mai des îl vedeai pe eroul nostru cu flori decât fără, flori destinate celei pe care încerca să o convingă (fără succes) să se întoarcă acasă împreună cu băiețelul lor:
– Căline, cât de des îi dădeai flori soției tale?
– De 8 martie și de ziua ei.
– Hmmmm.
– De ce să-i dau flori? Atunci relația noastră era frumoasă și fără flori.
În percepția noastră, florile se dau doar atunci când lucrurile merg prost sau la început, când încerci să o cucerești( să o păcălești ).
Un alt exemplu de raționament bărbătesc îl vedem la bărbatul „macho”. Andrei credea că doar fraierii dau flori, iar atunci când iubita lui l-a trimis „la mama lui”, în fiecare zi o aștepta în fața blocului cu un buchet de flori, fără să-și dea seama cât de mică este distanța de la macho (așa cum se credea), la fraier, așa cum îi numea pe cei care nu erau capabili să cucerească o femeie fără flori.
Am să închei articolul (scris mai întâi de toate pentru mine) cu o istorioară pe care am citit-o odată pe net:
„După moartea soției, soțul mergea în fiecare zi la mormânt cu un buchet de flori. Într-o zi s-a apropiat fetița lui și a întrebat: ca tatăl să-i dăruiască mamei flori, trebuie să mori? „
Femeile și florile sunt cele mai bune prietene, de nedespărțit. Nu pot trăi mult timp unele fără altele. Este o prietenie zămislită de zei. Femeile înfloresc atunci când sunt înconjurate de flori. Toate bune până aici, numai că autorul acestei tovarășii a decis să complice lucrurile, punând în mijlocul ecuației pe bărbat. Cu alte cuvinte, magia florilor (pe care noi, bărbații, nu reușim să o înțelegem) are efect doar atunci când florile din mână unei femei sunt dăruite de bărbatul care i-a cucerit inima.
Concluziile vă aparțin.
P. S. După ce i-am dat romanița, nu a mai trebuit să-mi cer scuze. 😉
Leave a Comment