Sâmbăta am fost cu fetele mele la patinoar. M-am sacrificat și am lăsat-o pe iubita mea soție să facă piruete în timp ce eu o urmăream cuminte cu fetițele în brațe. Nu am avut când să mă plictisesc: Miriam vroia ciocolata caldă în timp ce trebuia să am grijă să nu i se termine covrigul cu vișine din mânuțele lui Anais, altfel era scandal.
Toate “necazurile” au venit pe capul meu acum 8 ani, tot la patinoar. Fiecare era cu gașca lui. Am remarcat-o din prima. Pe lângă frumusețe era greu să treci cu vederea dragostea cu care pupa gheața la fiecare cădere. 😉 Era la început. Cineva a venit cu ideea să facem un trenuleț. Eu eram locomotiva și nu știu cum s-a făcut că primul vagon era ea. Când se schimbau vagoanele o cautam cu ochii să mă asigur că nu a plecat. N-am avut curaj să-i vorbesc, dar am făcut rost de telefonul domnișoarei cu breton. Vacanța s-a terminat, iar eu tot nu am sunat-o. Abia după jumătate de an, la o conferință la care participam amândoi, am găsit curaj ca să pun fundamentul unei povești frumoase.
Povestea continuă, iar patinoarul a rămas în mintea mea un element magic datorită căruia a pornit la drum trenul familie noastre.
Următoarea vizită la patinoar va fi fără două vagoane. Uneori e bine să lași vagoanele și să petreci timp doar tu cu ea. Doar locomotiva și primul vagon. Am decis să punem deoparte câteva ore pe săptămână în care să existăm doar noi. Teatru, film, bazin, restaurant. Pe lista noastră următorul obiectiv este o seară la o școală de dans unde locomotiva este ea, iar eu sunt împiedicatul.
Fiecare dintre noi avem un patinoar magic, un oraș magic, un loc magic de unde a început povestea. E bine să nu uităm cum a început totul. Am scris aceste rânduri la ora 3:00, după ce un vagon m-a trezit că vrea la baie, iar celalalt plângea. Nu e ușor, dar e frumos. Aș schimba doar un lucru în toată povestea asta: nu aș mai aștepta jumătate de an ca să o sun.
O zi frumoasă oameni buni! Depănați amintiri și traiti-vă viața astfel încât peste zece ani să vă aduceți aminte de această zi.
P. S. Cum petreceți timpul dedicat vouă, fără vagoane?
Leave a Comment