Poți să vorbești cum vrei cu mama ta, dar cu soția mea am să te rog să vorbești frumos!

Înainte de a fi tată, ești bărbat și soț (dacă e cazul), iar un bărbat adevărat își respectă femeia și o iubește. Cel puțin așa spun cărțile și biografiile oamenilor care au lăsat ceva în urma lor. Nu lași pe nimeni să țipe la soția ta și la mama copiilor tăi. Nu lași pe nimeni să-i vorbească urât sau să o disprețuiască. Nu lași pe nimeni să o desconsidere privând-o de respectul care i se cuvine. Nu lași pe nimeni, nici pe mama ta (soacra ei) sau chiar pe mama ei. Nici sora, fratele sau cel mai bun prieten nu au voie să o trateze pe femeia de lângă tine (prietenă, soție, mama) fără respect și bun simț. Dacă o disprețuiesc pe ea, de fapt te disprețuiesc pe tine.

Iar dacă tu urli la soția ta, o umilești, o disprețuiești sau o desconsideri, atunci acest articol nu este pentru tine. Nu cred că te deranjează cum îi vorbesc ceilalți din moment ce tu crezi că ai voie să o tratezi cum îți place ție.

Când spun nimeni, asta se referă și la copiii tăi. Nu trebuie să le permiți să vorbească cu soția ta cum vor ei, chiar dacă soția ta este mama lor. Iar acest lucru se poate realiza cel mai simplu prin propriul exemplu. Țipi tu la ea, vor țipa și ei. Nu-i ceri părerea, nu o vor cere nici ei. Vor copia în detaliu comportamentul tău.

Nu cred că există casă în care nu au tremurat geamurile cel puțin odată. Eu am o predispoziție genetică să vorbesc apăsat și pe un ton ridicat, iar atunci când aceste elemente sunt amestecate cu supărarea: « Fugi că te prind! »

Până am devenit tată, « fugi că te prind »  a fost o realitate mai des întâlnită pe meleagurile familiei noastre. Acum însă, când văd cu câtă măiestrie inamicii copie fiecare gest sau fiecare vorbă, încerc să înlocuiesc « fugi că te prind » cu « stai că te iubesc ».

Din păcate copilașii mei au prins și momente în care moștenirea genetică s-a întâlnit cu supărarea, iar acest lucru se vede uneori (foarte rar, dar suficient cât să mă mențină motivat ca să înlocuiesc cu stai că te iubesc) în atitudinea pe care o au atunci când nu le convine ceva.

La un moment dat o aud pe Miriam ca țipă la Corina.

– Miss Miriam, cine e doamna la care țipi tu?

Ea, crezând că este o glumă, îmi răspunde:

–  Este mami.
– Nu știu dacă e ok să țipi la mama ta, dar știu sigur că nu este ok să țipi la soția mea. Așa că,  va trebui să suporți consecințele domnișoară. O zi fără desene, iar la următorul decibel ridicat atunci când vorbești cu soția mea, se mai adaugă o zi.

Cu un zâmbet până la urechi, vine cu replica:

– Bine tati. Oricum tu o să uiți până mâine, pentru că tu uiți greșelile. Nu m-ai învățat tu că trebuie să uităm greșelile celor care ne greșesc și să ținem minte doar lucrurile frumoase?

Copilul trebuie să știe că mama este regina casei, iar cu regina se vorbește corespunzător. Într-o casă unde interacțiunile dintre membrii familiei au la bază dragoste, respect și prețuire, «stai că te iubesc» este realitatea cea mai des întâlnită.

Dacă o vei respecta pe mama copiilor tăi, la fel vor face și copiii tăi. Ei învață de la tine. Tu dai tonul.  Iar dacă totuși se întâmplă ca inamicii să vorbească urât cu mama lor, nu ezita să le aduci aminte că nu au voie să vorbească la fel și cu soția ta.