Adăpost în timpul cutremurului

Nu știu cât era ora când am simțit cum se clatină patul pe care dormeam eu și fetița mea. Era cutremurul despre care vorbește toată lumea. Anais s-a trezit panicată și s-a lipit de mine în timp ce Miriam dormea liniștită langă mami. Cât de diferite sunt! Nu știa ce se întâmplă, dar simțea nevoia unui adăpost pe care l-a găsit în brațele mele. Am îmbrățișat-o și în câteva secunde a adormit. Era la adăpost, unde se simțea în siguranță.

Viața e plină de “cutremure”! Nu de puține ori relațiile soț – soție, părinte – copil, relațiile de prietenie, etc., sunt zdruncinate de “cutremure”. Primul lucru care îl face un om atunci când simte un cutremur este să caute un adăpost, un loc care să-i ofere siguranță fizică și emoțională, iar cel mai frumos lucru pe care îl putem face pentru copiii noștri, pentru oamenii dragi din viața noastră, este să le devenim acel loc plin de siguranță atunci când existența lor este zdruncinată de “cutremure”.

Vrem sau nu, dar cutremurele sunt o realitate care periodic dau de știre, cu o intensitate mai mare sau mai mică. Atunci când relația cu mama copiilor tăi se clatină, iar certurile devin o normalitate, nu uita că în acel moment copilul tău are nevoie de adăpost, iar cel mai bun adăpost este realitatea unde mama și tata se iubesc. Atunci când copilul tău are probleme la școală sau la grădiniță, înainte de a deveni procuror, încearcă să-i devii adăpost. Societatea în care trăim duce lipsă de oameni în prezența cărora să te simți la adăpost. Copiii noștri ajung la o anumită vârstă când caută adăpost în altă parte, numai nu la părinți.

Vă provoc să deveniți un adăpost pentru copiii voștri și să nu lăsați pe nimeni să le zdruncine pacea.

O zi frumoasă la adăpost și fără cutremure majore!