Cum un bărbat ajunge să fie un tată bun?

Un tată bun nu este cel care a rămas odată cu pruncul, i-a schimbat scutecul sau a dormit câteva ore cu el, după care repejor a făcut o postare pe Facebook sau Instagram.

Aventura mea de tată a început în 2011

Aventura mea de tată a început în 2011. Nu știam nimic, chiar dacă am citit o mie de cărți despre tot ce înseamnă familie, copii, educație, etc. Știam doar că vreau să fiu acolo, prezent, chiar dacă asta însemna uneori să încurc mai mult decât să fiu de folos.

Așa că mi-am propus s-o ajut pe doamna mea. Uite, lasă-mi instrucțiunile. Ce să fac dacă începe să zbere, iar tu mergi să te odihnești. Dar nu mai mult de o oră, că nu mă descurc. 🙈

Într-o zi, m-am trezit cu doamna mea îmbrăcată frumos, cu sticluța de lapte în mână, privindu-mă cu milă, dar foarte hotărâtă. A urmat un discurs: Lilian, eu la fel ca tine, învăț să fiu părinte. Amândoi suntem la fel de nepricepuți. Amândoi învățăm. Așa că uite aici biberonul, eu am plecat. Mă întorc în două ore.

Mă uitam speriat la ea, dar știam că e prea târziu. Ușa s-a închis și am rămas doar eu cu inamicul meu. Singurele lucruri care le aveam în comun, în afară de ochii albaștri, era faptul că la fel ca mine, inamicul iubește să mănânce și să doarmă. 😄

Noi nu suntem bone.

Băi, bărboșilor, este adevărat că noi nu avem sâni și mirosul mamei, dar în afară de asta, avem tot ce ne trebuie ca să reușim, măcar pentru câteva ore. Avem mâini care pot spală un fundulet și schimba un scutec. Tot cu aceste mâini putem face un masaj la burtică atunci când au colici. Putem îmbracă. Putem legăna. Picioarele în parteneriat cu mâinile, îl pot scoate la o plimbare în parc. Apropo, atunci când ieși cu pruncul tău la plimbare, este indicat să mergi țanțoș cu capul sus. Să vadă toți ca ți-ai luat căruț și că acum conduci în calitate de tată, nu de Schumacher. 😉

Chiar dacă avem bass care te trezește mai mult decât te adoarme, se pare că pruncii noștri îl aud melodios atunci când le cânți înainte de culcare. Chiar zilele acestea Miriam mi-a adus aminte de cântecelul pe care îl cântăm în fiecare seară, până la vreo 4 anișori. „Tati iubește pe Miriam, Miri – Miri – Miriam ” și repetam această frază pe o melodie inventată de mine. Acesta era șlagărul pe care i-l cântăm în fiecare seară în timp ce ea adormea pe pieptul meu.

În 2014 a apărut Anais și odată cu ea repertoriul meu s-a dublat. Acum cântăm și „Tati iubește pe Anais, Ana – Ana – Anais.” 💙

Aceste realități simple le poate pricepe orice bărbat/tată.

Ai încredere în tatăl copiilor tăi

Vei reuși, ai încredere în tine. Te vei descurca. Orice bărbat poate fi un tată bun. Ca să devină realitate acest lucru, nu doar tu trebuie să crezi că te vei descurca, ci și mama copiilor tăi.

Da, dragi mămici, un bărbat ajunge un tată bun numai dacă ai încredere în el. Este adevărat, încrederea trebuie câștigată. Dar în momentul în care realizezi că ai un bărbat responsabil alături, ai încredere în el.

Dacă ți-ai lăsat pruncul cu tatăl lui, nu e nevoie să suni din 5 în 5 minute ca să-l verifici. Fără instrucțiuni fixe și trasee marcate atunci când iese cu copilul la plimbare. Se descurcă ei cumva, important este să se întoarcă acasă teferi.

Copilul meu este și responsabilitatea mea

N-ai cum să te bucuri de pruncul tău, atăta timp cât există o drona deasupra ta și monitorizează fiecare greșeală pe care o faci. N-ai cum să te apropii de pruncul tău, atăta timp cât între tine și el este o femeie super protectoare care nu are încredere în tine. Uneori te simți ca o bonă care a ieșit cu copilul la plimbare, nu ca un tată.

Este adevărat că plimbările cu bebelușii noștri sunt pline de aventuri. Noi suntem mai pe muchie de cuțit, dar asta nu înseamnă că suntem iresponsabili. Un tată adevărat a „investit” prea mult în copilul său că să-l uite în parc sau să-l arunce în sus și să nu-l prindă.

Noi, tăticii, nu suferim de hiper protecție, iar atunci când bebelușul cade, e suficient să ne asigurăm că este întreg și „dă-i bătaie”. Cu cine, dacă nu cu tata, se va urca în copac sau va mânca corcodușe nespălate de pe jos? Cu cine dacă nu cu tata vor alerga îmbrăcați în mare? Cine dacă nu tata te va învăța să mergi pe role sau bicicletă?

Mămicilor, lăsați-i pe bărboșii voștri să-și construiască o relație personală cu pruncii, fără instrucțiuni, așa cum știu ei. Să meargă la plimbare fără un plan anume, încotro îi duc ochii. Iar dacă vin acasă murdari din cap până în picioare, ștergeți cu un șervețel buzele și sărutați-l cu admirație și mulțumire. Pentru noi admirația este o necesitate, nu un moft. Admirația din ochii voștri este cel mai important trofeu pentru noi.

Aveți încredere în noi. Lăsați-ne să ne simțit tătici, nu bone care vă ajutăm. Un tată adevărat nu este un ajutor, ci un părinte cu normă întreagă.

Iar voi, bărboșilor, aveți încredere, veți reuși. Cel mai bun ajutor ne sunt copii. Râsul lor plin de viață, privirea lor, îmbrățișările, toate aceste realități te vor convinge că merită să fii un tată bun. Și nu uitați, a fi tată este un privilegiu pentru tine, însă a fi un tată bun este un privilegiu pentru copiii tăi.

P. S. Era să uit: nu vă mai criticați la fiecare colț bărbații. Nu-i comparați. Un bărbat cricitac și comparat rar devine o versiune mai bună.