Tati, astăzi vreau să petreceți mai mult timp cu mine

Aseară, după ce am adormit fetele, ne gândeam împreună cu soția cum am putea să sărbătorim ziua de 1 iunie, astfel încât buburuzele noastre să simtă că a fost ziua lor, trăind bucuria sărbătorii.
Poate exagerez, dar sunt de părere că de cele mai multe ori, noi nu știm să dăm valoare unui eveniment (unei sărbători). Cel mai adesea nici nu știm ce sau pe cine sărbătorim de fapt. De Crăciun avem o căruță de obiceiuri care nu au nicio legătură cu Sărbătoritul. Și nu numai de Crăciun.
Oamenii merg la nuntă ca să bea și să mănânce și își aduc aminte de mire și mireasă doar când se dau darurile. Dacă ar dispărea mirii, puțini le-ar simți lipsa. La fel se întâmplă și la zilele de naștere. Ce mai contează cine este sărbătoritul?
Fără să ne dăm seama, pierdem din vedere persoana, evenimentul, motivul care ne adună laolaltă. Nu aș vrea să se întâmple la fel și astăzi, de ziua ființelor al căror zâmbet ne colorează existența.
Este ziua lor, asta însemnând că fără ei sărbătoarea își pierde raționamentul. Dacă ai planificat să mergi la grătar de ziua lor, vreau să te anunț că s-ar putea ca copilul tău să prefere altceva.
De fapt, nu intenționez să-mi asum rolul copilului tău, știu doar ce ar prefera copilul meu și bazându-mă pe această realitate, îmi permit să te provoc să sărbătorești această zi altfel. Noi am decis să renunțăm la orice activitate care implică mulțimea și îmbulzeala. Nu vrem să stam la coadă ca să vedem ursul de la gradina zoologică sau să așteptăm când se vor elibera toboganele din parcurile de distracție. Pentru aceste activități vom găsi alte zile.
Astăzi vrem să fie doar ziua lor și cel mai frumos cadou este timpul nostru.
Voi renunța la telefon. Nu voi răspunde la mesaje.
Îmi voi lua timp să mă joc cu ele și să fiu prezent în timp ce o fac, nu cu gândul la afaceri sau la alte minunății.
Le voi spune cât de mult le iubesc și cât de fericit sunt să fiu tatăl lor.
Vom citi povești împreună.
Ne vom juca mima.
Le voi lăsa să mă picteze.
Vom alerga desculț prin iarbă și vom mânca înghețată.
Le voi răspunde la toate întrebările cu răbdare, provocându-le să mai pună și alte întrebări.
Îmi voi cere iertare pentru că uneori urlu la ele, neavând răbdare să văd ce se ascunde în spatele comportamentului lor.
Îmi voi cere iertare ca le-am comparat cu alți copii.
Le voi ruga să mă ierte că am încercat uneori să compensez lipsa mea cu tot felul de cadouri și lucruri.
Vom mulțumi împreună lui Dumnezeu pentru familia noastră.
O voi îmbrățișa pe mama lor, apoi le voi chema lângă noi pentru un group hug.
Îmi voi cere iertare pentru timpul pe care nu l-am petrecut cu ele. Pentru timpul lor!
Continuați voi lista actualizată realității din viața voastră.
Sărbătoriți cum vreți această zi. Important este să le faceți cadou timpul vostru. Să fiți prezenți astăzi în viața lor și să încercați să faceți din fiecare zi o sărbătoare.
Postez acest articol. Opresc internetul și fug să le dau cadoul sărbătoriților. Timpul meu.
La mulți ani copii!
Leave a Comment