Tati, vreau să rămân mică cât mai mult timp, ca să mă poți duce în spate în fiecare seară

Avem un ritual cu domnițele mele în fiecare seară. Când vine ora de culcare, trebuie să le iau în spate și să le duc în patul lor. Bineînțeles că se ceartă între ele cine să fie prima, iar ca să elimin acest moment, le iau pe amândouă odată. La început a fost doar un joc, iar acum a devenit o parte obligatorie a ritualului nostru.

Aseară, în timp ce duceam ochioasa din living în dormitor, mi-a șoptit la ureche:

– Tati, vreau să rămân mică cât mai mult, ca să mă poți duce în spate în fiecare seară.

Astfel de momente opresc timpul în loc. De piatră să fii și tot îți crește inima de bucurie și emoții. Am luat-o în brațe, ușor să n-o strâng prea tare și i-am spus că o voi duce în spate până în ziua în care nu voi mai putea.

– Te voi duce în spate și la 20 de ani. 

– Atunci voi fi mare și grea. Cum vei reuși să mă duci?

Ca să-i arăt cum, am luat-o pe mama lor în spate și am dus-o în dormitor. Nu a fost ușor, dar am reușit. Norocul meu că mama ei cântărește puțin peste 50 kg. Sper ca ochioasa mea să fie din aceeași categorie la 20 de ani, altfel îmi va fi mai greu să-mi îndeplinesc promisiunea. 😉

Adevărul este că într-o zi îmi va fi greu să o duc în spate sau va veni o zi când nu va mai dori ea să o duc. Zilele în care ne este dat să avem onoarea de a-i căra în spate sunt numărate. De fapt tot ce este frumos și unic în această viață are zile numărate și numai oamenii care înțeleg acest lucru se pot bucura la maxim de aceste momente unice.

Zilele în care îți ții pruncul la piept ca să-l alaptezi sunt numărate chiar dacă acestea vin la pachet cu nopți nedormite. Și una, și alta trec. Rămâi doar cu balsamul care ți-a îmbibat sufletul cu aroma bucuriei pe care ai simțit-o atunci când l-ai ținut în brațe, atunci când ți-a zâmbit în semn de mulțumire pentru tot ce faci pentru el. Da, și pruncii știu să mulțumească. Până învață să vorbească o fac prin priviri, zâmbet, atingeri, îmbrățișări și doar mama și tata înțeleg limbajul lor.

Dacă mai ai pe cine duce în brațe sau în spate și dacă încă mai poți, înseamnă că ești un om sănătos(nu ai hernie de disc) și s-ar putea să fii și fericit, doar că nu știi de asta. Fericirea este un puzzle format din astfel de elemente simple, unice, magice și trecătoare.