Înainte de a fi tată, ești bărbat și soț (dacă e cazul), iar un bărbat adevărat își respectă femeia și o iubește. Cel puțin așa spun cărțile și biografiile oamenilor care au lăsat ceva în urma lor. Nu lași pe nimeni să țipe la soția ta și la mama copiilor tăi. Nu lași pe nimeni să-i vorbească urât sau să o disprețuiască. Nu lași pe nimeni să o desconsidere privând-o de respectul care i se cuvine. Nu lași pe nimeni, nici pe mama ta (soacra ei) sau chiar pe mama ei. Nici sora, fratele sau cel mai bun prieten nu au voie să o trateze pe femeia de lângă tine (prietenă, soție, mama) fără respect și bun simț. Dacă o disprețuiesc pe ea, de fapt te disprețuiesc pe tine.

Iar dacă tu urli la soția ta, o umilești, o disprețuiești sau o desconsideri, atunci acest articol nu este pentru tine. Nu cred că te deranjează cum îi vorbesc ceilalți din moment ce tu crezi că ai voie să o tratezi cum îți place ție.

Astăzi este ziua mondială a copiilor nenăscuți. Numai când pronunți aceste cuvinte ți se face pielea găină și simți cum se strânge sufletul de durere. Și când te gândești că în aceste clipe, când scriu aceste rânduri, cineva decide să lipsească un copil de dreptul la viață, dreptul de a se naște, sufletul ți se strânge și mai mult, iar durerea pe care o provoacă, naște în tine sentimente contradictorii. De la condamnare, până la milă și empatie față de autorul crimei.

O femeie a ieșit din casă și a văzut la poartă trei bătrâni cu barbă lungă și albă. Nu i-a recunoscut. Atunci, s-a apropiat de ei și le-a zis:

– Nu vă cunosc, dar bănuiesc că sunteți înfometați. Poftiți în casa mea ca să mâncați.

– Soțul este acasă? – au intrebat bătrânii.

– Nu. Nu este acasă. Soțul este la muncă.

– Atunci nu putem accepta invitația.

Seara, când s-a întors soțul acasă, femeia i-a povestit despre acești trei bătrâni.

Nu știu prea multe despre sărbătoarea de astăzi, dar nici nu vreau să pierd timp(nici nu am timp) căutând informații despre Valentine’s Day. Tot ce îmi aduc aminte sunt inimioarele pe care le primeam de la fete în clasele primare, iar numărul de inimioare arăta cât de cool ești și în același timp îți dădea o doză de valoare în fața celorlalți. Și eu am dat câteva inimioare, dar foarte puține, pentru că eram timid… sau poate orgolios?

Miriam plângea supărată. Am luat-o în brațe și intensitatea lacrimilor a scăzut.
– Nu mai plânge. Tati te iubește. Să nu uiți asta niciodată.
– Să știi tati că în ultimul timp cam uit și iar îmi aduc aminte. Uneori tu îmi aduci aminte. Am devenit un pic uitucă.