Afară e frig. Nu și pentru Anais. Ea nu poartă caciulă și fular, decât atunci când îngheață geamurile. Astăzi, caserița de la magazin, doamna de la bancă, paznicul de la Jysk, un părinte foarte ”grijuliu” și pregătit mereu să-ți dea o lecție, toți mi-au adus aminte că Anais are geaca descheiată și capul gol.

Într-o vineri, o nouă persoană, o nouă poveste. O poveste ca multe altele, din păcate. O doamnă la 40 și un pic. Era cu fetița ei, o frumusețe cu ochi căprui de 6 anișori. Mai are un băiat de 14 ani. Băiatul stă cu taicasu, îmi zice doamna. Atunci mi-am dat seama cum stau lucrurile. Proaspăt separați, băiatul cel mare a fost ademenit de banii lui tata și de poveștile bunicii, mama fătălăului (ca să o copiez pe doamna Budeanu) sau ca să mă apropii de subiect, soacra mamei. Băiatul nici nu vrea să audă de mama. Soacra i-a luat locul, de fapt locurile: i-a devenit mamă nepotului și soție fiului.

De fiecare dată când le spun inamicilor povestea de seară, stau cu ei până adorm. Studiez cu atenție chipurile lor frumoase peste care se așterne o liniște și pace atât de iscusit sculptate, încât îți pătrund în suflet. Uiți de griji și probleme și simți că ai în față un viitor frumos, un viitor care derivă din tine. Îi admir, îi studiez, îi îmbrățișez și îi miros. Viața alături de ei are culoare, are formă și are parfum. Da, viața are miros.

Poate nu te-ai gândit până acum să-ți miroși copiii, dar trebuie să știi că ei au cel mai frumos și cel mai scump parfum. Nu se găsește în duty Free, nici la cele mai scumpe case de modă. Nici măcar mirosul unei mașini noi (valabil pentru bărbați) nu îl poate egala. Este un amestec magic pe bază de iubire și respect dintre tine și ea. Abia după noua luni din clipa în care ai plasat comanda, casa ta se umple de parfum cu aromă de viață, bucurie, fericire. Trebuie să recunosc că după nouă luni se pot simți și alte ”arome”, dar acestea sunt trecătoare. 😉

Avem un ritual cu domnițele mele în fiecare seară. Când vine ora de culcare, trebuie să le iau în spate și să le duc în patul lor. Bineînțeles că se ceartă între ele cine să fie prima, iar ca să elimin acest moment, le iau pe amândouă odată. La început a fost doar un joc, iar acum a devenit o parte obligatorie a ritualului nostru.

Aseară, în timp ce duceam ochioasa din living în dormitor, mi-a șoptit la ureche:

– Tati, vreau să rămân mică cât mai mult, ca să mă poți duce în spate în fiecare seară.