Anais Noblesse, fetița mea cu nume franțuzesc, îmi tot repetă de ceva timp că își dorește de ziua ei s-o duc la Paris. Doar noi doi. Și nu o zi, dar mai multe zile. De data asta nu m-a uimit deloc cererea ei. Altădată îmi spunea că-și dorește de ziua ei să meargă în Egipt și Israel. Numai că, acum, ochioasa mea era foarte hotărâtă să mergem anume la Paris și chiar m-a rugat să cumpăr bilete din timp, ca să nu-i spun atunci că nu mai sunt bilete.
Continue reading