Scoate-ti masca

La terenul de joaca, la biserica, pe strada, intre prieteni, exista atat de multi tatici ideali. Mai putin acasa. Cand ajung acasa unii tatici sunt epuizati. Pun mastile in cui si devin asa cum ii cunosc doar sotia si copiii. Isi schimba vocabularul, tonul vocii, iar acolo unde acum o ora era tatal perfect, a ramas doar ce se ascundea in spatele mastii.

Haideti sa va linistesc, acest articol nu este despre voi, este despre mine. Spun asta pentru ca sunt sigur, ca printre cei care citesc aceste randuri sunt destui care se gandesc ca aceste cuvinte sunt adresate altcuiva, nici intr-un caz lui. As prefera sa te gandesti la mastile tale, in timp ce eu ma gandesc la mastile mele, nu la mastile vecinului, colegului, prietenului.

M-am nascut si continui sa traiesc intr-o societate plina de oameni care zambesc in public si urla acasa. Ingeri de ochii lumii si demoni in casele lor. O persoana aproape sufletului meu imi povestea cu durere ca a obosit de atata fatarnicie, ca a obosit sa fie iubita doar atunci cand in casa lor erau musafiri, ca a obosit sa-l imbratiseze si sa-l pupe pe cel care nu-i lasa optiunea sa n-o faca.

Oare de ce nu ramane acelasi tatic si atunci cand suntem doar noi, fara spectatori, ma intreba ea.

Te intrebi de unde stie copilul tau sa joace teatru? Tu l-ai invatat. La tine a vazut ca o tii de mana pe mama lor si ii vorbesti frumos doar in public, iar acasa… De la tine a invatat cum sa te comporti cand ai spectatori si cum sa te comporti cand ramai singur. Scriu aceste randuri si ma gandesc la mastile mele. De unele am scapat, altele inca le port fara sa-mi dau seama. Sunt si cateva masti care le-am indragit atat de mult incat pentru a renunta la ele ai nevoie de voita mare.

Daca tot vreti sa purtati masti, alegeti-va personaje bune si purtati-le tot timpul. Altfel sa nu te miri cand o sa vezi aceleasi masti in viata copiilor tai. Tu le esti profesorul.