Peste câteva luni se fac 6 ani de când am devenit tată. Pentru mulți dintre cititorii blogului meu sunt un tată exemplu. Bună glumă! Iertați-mă dacă v-am lăsat această impresie. Nici pentru o clipă nu am vrut să-mi fac statuie de tată cu aripi de înger. Dacă pot fi exemplu la ceva, aceasta ar fi capacitatea de a-mi recunoaște greșelile care sunt multe și de toate culorile. Poate prea multe, astfel încât, dacă aș fi în locul copiilor mei, mi-ar fi greu să mă iert. Ei m-au iertat. Mai greu îmi vine mie să o fac, mai ales atunci când văd cu ochiul liber urmările greșelilor mele proiectate peste existența lor. Unele greșeli le-am făcut din neștiință. Altele le-am moștenit de la părinții mei. Destul de mare este și lista greșelilor făcute din neglijență. O parte din ele au fost influențate de anturajul în care am fost, iar unele le-am copiat de pe internet.
Dragi oameni, tătici și mămici, noi mai întâi de toate suntem oameni, iar oamenii greșesc. Meseria de părinte, este una dintre cele mai importante și responsabile meserii din viața unui om, iar acolo unde există responsabilitate, există și riscul de a greși. Nu există formule magice care ne pot feri de greșeli. Cărțile de parenting și articolele de pe internet ne pot ajuta să traversăm acest segment din viața noastră cu pierderi puține, dar nu ne pot garanta lipsa lor.
Mai periculos decât un părinte care greșește, este un părinte care se crede perfect și care nu acceptă să fie învățat. Astfel de specimene întâlnești la tot colțul, pe toate forumurile și la orice teren de joacă. Ei le știu pe toate și nu obosesc să vină cu sfaturi chiar și atunci când nimeni nu le cere părerea. Știu mai bine decât tine cum să-ți educi copilul, ce să-i dai de mâncare și când trebuie să doarmă. Tot ei te învață când să începi diversificarea, unde și cu cine să doarmă bebelușul și când trebuie să-l pui la oliță. Nu ezită să-ți arate fiecare greșeală și să revină cu regularitate cu lecții noi și actualizate. Interesant este că de cele mai multe ori, soiul acesta de părinți ajung să falimenteze în educarea copiilor. Atât de mult poartă grija altora, încât nu le mai rămâne timp să se ocupe de proprii copii.
