Eu sunt un tată bogat. Am două ochioase minunate, iar această realitate îmi ocupă o mare parte din timp. Împreună cu mama copiilor mei încercăm să le găsim cele mai bune școli și grădinițe, să le oferim condiții de dezvoltare, să petrecem timp de calitate cu ei, să le oferim tot ce credem noi că i-ar ajuta să crească oameni capabili să se bucure de viață.

Atunci când cele trei femei din casa mea mă cheamă cu ele la cumpărături, simt aceleași emoții pe care le aveam atunci când mă chema tata la săpat grădina. Există și excepții, dar sunt rare. Este o exagerare intenționată pe care sper să o citească și doamna mea, împreună cu ochioasele mele, ca să înțeleagă cât de mult le iubesc. Da, pentru un bărbat, momentele de shopping pot însemna un gest de iubire.

Anais Noblesse, fetița mea cu nume franțuzesc, îmi tot repetă de ceva timp că își dorește de ziua ei s-o duc la Paris. Doar noi doi. Și nu o zi, dar mai multe zile. De data asta nu m-a uimit deloc cererea ei. Altădată îmi spunea că-și dorește de ziua ei să meargă în Egipt și Israel. Numai că, acum, ochioasa mea era foarte hotărâtă să mergem anume la Paris și chiar m-a rugat să cumpăr bilete din timp, ca să nu-i spun atunci că nu mai sunt bilete.

Dacă ajungeți vreodată să vizitați conacul nostru, să știți că la noi se bea apă cu lămâie și mult ceai. Apa cu lămâie este un obicei adus de mama copiilor mei. Ora de ceai însă, am primit-o moștenire de la mama mea, care a ”furat-o” la rândul ei de la ruși.

Ceaiul este un pretext ca să-ți aduni familia sau prietenii laolaltă. La ruși, dar și la alte popoare, ora de ceai este un fel de ”hai la o țigară”. Dar când stai să te gândești că ceaiul vine mai mereu la pachet cu o prajitură, ciocolata, biscuiți, ajungi să crezi că ”hai la o țigară” nu sună chiar așa nesănătos.