Atunci când cele trei femei din casa mea mă cheamă cu ele la cumpărături, simt aceleași emoții pe care le aveam atunci când mă chema tata la săpat grădina. Există și excepții, dar sunt rare. Este o exagerare intenționată pe care sper să o citească și doamna mea, împreună cu ochioasele mele, ca să înțeleagă cât de mult le iubesc. Da, pentru un bărbat, momentele de shopping pot însemna un gest de iubire.

Cuvinte care ni s-au spus când eram mici:

Nu fugi. Mergi încet. Mai rapid. Mănâncă tot. Spală-te pe mâini. Spala-te pe dinți. Taci. Vorbește. Cereți scuze. Spune bună ziua. Vino aici. Lasă-mă în pace. Fugi la joacă și nu mă deranja. Vezi pe unde mergi. Cască gura, altfel vei cădea. Ți-o faci cu mâna ta. Vei regreta. N-ai voie. Ești prea mic. Nu pune mâna. N-ai voie, e păcat. Lasă-mă pe mine că tu nu știi. Du-te la culcare. Esti deja mare. Trezește-te. Prea târziu. N-am timp. Joacă-te singur. Imbracă-te. Nu sta la soare. Mănâncă tot. Nu vorbi cu gura plină. Vei crește și vei înțelege…

Anais Noblesse, fetița mea cu nume franțuzesc, îmi tot repetă de ceva timp că își dorește de ziua ei s-o duc la Paris. Doar noi doi. Și nu o zi, dar mai multe zile. De data asta nu m-a uimit deloc cererea ei. Altădată îmi spunea că-și dorește de ziua ei să meargă în Egipt și Israel. Numai că, acum, ochioasa mea era foarte hotărâtă să mergem anume la Paris și chiar m-a rugat să cumpăr bilete din timp, ca să nu-i spun atunci că nu mai sunt bilete.

Copiii noștri au crescut. Miriam face imediat 10 ani, iar Anais Noblesse are 6 anișori. Acum viața de părinte a devenit un pic mai ușoară, dar încă este vie în mintea mea perioada de la început. Nu a fost ușor, iar dacă e să fiu sincer până la capăt, nu a fost deloc ușor, mai ales pentru mama copiilor mei. Cei mai mulți dintre cei care citesc acest articol știu despre ce vorbesc. Tocmai de aceea nu voi prezenta aici greutățile cu care se confruntă un părinte, pentru că toți am trecut pe acolo.

Săptămâna aceasta am avut o discuție cu un copil despre responsabilitate. Avea un proiect la școală pentru care trebuia să aducă anumite materiale. Atunci când l-am întrebat dacă are cu el materialele, mi-a raspuns supărat: ”Off, mami nu mi le-a dat. Le-a pregătit și a uitat să mi le dea.” Mami era de vină.