„Mama rupea mătura de mine și iată că am crescut om normal. Dacă nu pui mâna pe nuia se urcă în cap. Copilul trebuie să știe de frică. Femeia nebătută este ca o casa nemăturată.” Așa arată, pe scurt, secretul educației cu nuiaua în mână, pumnul în masă (că doar ești șeful), urlete și zbierat pe meleagurile mioritice. Și alte meleaguri se pot lauda cu asemenea idei demne de premiul Nobel. Pe noi însă, nu prea ar trebui să ne intereseze ce fac alți ciobeni, ne interesează ce face moldoveanul, munteanul și ardeleanul.
Educația cu nuiaua în mână a devenit atât de comună, încât rar se aprinde vreun beculeț atunci când povestește cineva despre vreun nou caz de violența atât asupra partenerului, cât și asupra copilului. Ne-am obișnuit cu femeile bătute și cu copiii educați în stil strămoșesc. Uneori ai impresia că este o bătălie pierdută și aruncăm cu pumnii în vânt. Totuși, eu încă mai cred în minuni, cred că noi putem fi generația care poate naște, crește și educa o nouă generație de oameni noi, oameni care nu vor ridica mână nici la partener, nici la copii.