Soția mea este însărcinată, așteptăm un bebe. Împlinire, mândrie, bucurie, recunoștință, frică, entuziasm. Asta am văzut în ochii prietenului meu și a viitorului tătic atunci când mi-a dat vestea. După ani mulți de așteptare, pe test au apărut în sfârșit două linii. Au așteptat mult. S-au rugat mult. Au mers la toți medicii posibili. Au făcut tot ce le-a stat în puteri și uite că cele două liniuțe au apărut.

Vorbește puțin ca să-ți auzi copilul.

Miriam și Anais fac patinaj viteză. Cât ține antrenamentul, eu stau pe margine împreună cu alți părinți și ne admirăm campionii. La ultimile ședințe am observat o încetinire a vitezei la ochioasa cea mare. De fiecare dată încerc să o motivez explicându-i tot felul de teorii. Ieri însă, am luat-o mai tare și am întrebat-o ce se întâmplă. Mi-a răspuns cu lacrimi în ochi, „mi-e frică tati, am căzut și de atunci mi-e frică. De ce nu mi-ai spus, iubire? Am încercat să-ți spun, dar tu nu m-ai auzit. Tot încercai să mă motivezi”. Am simțit un nod în gât. Am simțit cu intensitate durerea și frica ei.