Despre ea, femeia imperfectă.

Nu știu la ce oră s-a născut femeia despre care urmează să scriu, dar se pare că a devenit un obicei să mă trezesc la ora 4. Aceeași poveste: nu mă mai ia somnul și m-am apucat să scriu despre ea… femeia imperfecta.

Ea este femeia care mă enervează aproape în fiecare zi.
Ea este femeia care mă terorizează în fiecare an ca să-i aduc bujori, iar mai nou și Cale.
Ea este femeia care nu are răbdare să-și dezlege șireturile atunci când se descalță de adidași.
Ea este femeia care își pune tocuri doar pe 26 iulie (ziua nuntii) și încă de câteva ori pe an (și atunci cu adidașii în portbagaj).
Ea este femeia care în fiecare zi are nevoie de câteva ore fără mine.
Ea este femeia care mă calcă peste picior sau mă strânge de mână atunci când monopolizez discuția.
Ea este femeia care mă corectează atunci când povestesc o întâmplare și în loc de 10 spun 9,8.
Ea este femeia care îmi cumpără parfum și mă pune să-l folosesc, pentru că eu altfel nu m-aș da cu el.
Ea este femeia care a făcut masaj facial antiage la mii de femei, iar când îmi vine mie rândul, mereu intervine ceva.
Ea este femeia careia niciodată nu-i iese ciorba la fel.
Ea este femeia care mi-a stricat cele mai bune haine, de la costume purtate o singură dată până la cămăși noi. Unele au zburat de la balcon, altele au fost introduse în uscător chiar dacă pe etichetă scria că nu ai voie. E lungă lista.
Ea este femeia care mereu improvizează. Pentru ea nu există o situație fără soluții.

Ea este femeia care știe să mă panicheze din fleacuri, după care pune o față de iepuraș… „scuze, n-am fost atentă”.
Ea este femeia care ar sta toată ziua pe plajă, în timp ce, pentru mine este un chin.
Ea este femeia care mă scoate din sărite cu optimismul ei. De cele mai multe are dreptate.
Ea este femeia care după ce ne certăm, doarme liniștită și nu-i” pasă” că eu am chef de scandal.
Ea este femeia care, uneori, în 5 minute transformă casa în palat atunci când avem musafiri. Condiția este să nu deschizi dulapurile.
Ea este femeia care mă obligă să fac duș atunci când trebuie, nu atunci când am eu chef.
Ea este femeia în geanta căreia sunt atâtea…

Ea este femeia imperfecta pe care o iubesc și de care sunt tot mai atras. Este mama copiilor mei.
Încă n-o cunosc până la capăt, dar cunosc suficient ca să vreau să-mi petrec veșnicia alături de ea, imperfectă.

Am întâlnit în viața mea câțiva oameni, nu mulți ce-i drept, care erau deranjați de faptul că vorbeam mereu la superlativ de mama copiilor mei. Și ochioasele mele, la rândul lor, atunci când ne întâlneam cu acești oameni, povesteau ce tare mama lor, nu pentru că îi învățam noi, ci pentru că aveau un model. La superlativ înseamnă, să vorbești cu iubire chiar și de stângăciile oamenilor dragi. Iar eu chiar nu-mi imaginez cum aș putea să vorbesc altfel despre ea.

Mă opresc. Lista e lungă. Și încă nu am trecut la lista cu lucruri frumoase…

La mulți ani, femeie, soție și mamă!