Arta de a judeca părinții.

Mi se întâmplă atât de des să mă simt ca la tribunal. Da, tribunalul părinților. Procurorii, judecătorii, martorii, toți arată cu degetul către tine sau către soția ta. Dacă faci un pas greșit, imediat ești chemat în fața tribunalului.
Am în preajmă tot felul de experți. De la virusologi, teologi, apocaliptologi (nu știu dacă există acest termen) până la experți în a judeca mamele, soții, tăticii, etc. E o artă să te pricepi la toate. La fel cum este o artă să dai verdicte în stânga și în dreapta și să-i judeci pe cei care nu fac ca tine sau nu văd realitatea așa cum o vezi tu. Pentru că scriu acest articol în calitate de soț și tată, am să mă opresc la arta de a judeca părinții și mai ales mamele.
Experții sunt la fiecare colț.
E suficient să plângă copilul tău la raftul cu bomboane din supermarket pentru că n-ai vrut să-i cumperi jeleuri, că imediat o să simți îndreptată spre tine privirea a unui „mesia” care trece întâmplător pe lângă tine. Nu-i nevoie de cuvinte. Poți să citești o lecție întreagă despre viață și educație doar din privirea lui. Unii cred că nu-i suficient să se uite rău la tine și mai adaugă câteva cuvinte ca să se asigure că ai înțeles mesajul. Iar când se îndepărtează, dau din cap lăsându-te să înțelegi ce părinte nașpa ești și că lui niciodată nu i s-a întâmplat așa ceva.
Sau atunci când o mamă își permite să lase copiii la părinți, cu soțul său cu o bonă ca să meargă pentru o zi la mare cu o prietenă. Imediat apare un specialist în arta de a judeca și îți citește o lecție întreagă despre cât de iresponsabilă și egoistă ești, și că o mamă adevărată trebuie să fie alături de copil mereu.
Aici trebuie să fac o paranteză și să recunosc că și eu, la începutul „carierei” de tătic, atunci când doamna mea îmi spunea că abia așteaptă să plecăm undeva pentru câteva zile fără inamici, îi spuneam că este egoistă și că eu nu aș pleca nicăieri fără ochioase. Acum în schimb, abia aștept prima ocazie să decolez departe de casă cu această femeie egoistă, doar eu și ea. 🙈
Uneori expertul este cineva apropiat.
Experții în arta de a judeca părinții au mai multe chipuri. Uneori aceștia sunt chiar o părinții noștri care nu obosesc să-ți aducă aminte ce mamă ești și fiecare greșeală este comparată cu felul cum te-a educat ea și cum era pe timpuri. Alteori, experții se uită la noi prin ochii medicului pediatru sau a babelor din fața scării. Pe forumuri și rețelele de socializare, de-asemenea este plin de experți
Sunt atâtea momente în care m-am simțit ca tribunal, încât îmi provoacă amintiri neplăcute și am să mă opresc aici.
Cel mai periculos judecător ești tu.
Și totuși, nu există expert în arta de a judeca mai periculos decât tine. În noi trăiește cel mai dur judecător. Nimeni nu te poate rușina și acuza mai tare, decât o faci tu. Nimeni nu te pedepsește mai tare pentru greșelile făcute precum o facem noi înșine.
Fiți indulgenți cu voi.
Oameni buni, nimeni nu-i poate mulțumi pe cei care și-au făcut o carieră din arta de a judeca. Nimeni nu le poate atinge standardele judecătorilor. N-ai cum să le fii pe plac. Mereu vor avea de comentat si de judecat.
Nu suntem perfecți. Învățăm în fiecare zi. Am greșit și vom greși. Singurul lucru care va conta odată în relația cu copiii tăi, este raportul dintre iubire și greșeală. Iubiți mai mult decât greșiți.
Leave a Comment