În parenting e ca la fotbal: se pricep toți.

Afară e frig. Nu și pentru Anais. Ea nu poartă caciulă și fular, decât atunci când îngheață geamurile. Astăzi, caserița de la magazin, doamna de la bancă, paznicul de la Jysk, un părinte foarte ”grijuliu” și pregătit mereu să-ți dea o lecție, toți mi-au adus aminte că Anais are geaca descheiată și capul gol.
Îmi vorbeau cu atitudinea aia de expert. În politică. În religie. În fotbal. Exact ca la Euro 2008, atunci când Mutu a ratat lovitura de la 11 metri în poarta Italiei. În acel moment, fiecare șmecheraș cu berea în mână știa cum se dă spre poartă. În spatele ecranelor, la magazinul de la colț sau în cârciumă, toți erau specialiști, numai că Mutu a ratat în poarta lui Buffon, iar ”specialiștii” în fotbal nu vor ajunge niciodată să rateze cu mingea la picior. ”Specialiștii” nu ratează, ei dau lecții.
În parenting e ca la fotbal
Toți se pricep la fotbal, politică, iar mai nou și la educație. În parenting e ca la fotbal. La fiecare colț gasești câte un specialist în parenting și fiecare pretinde că este un fel de Guru, un profet cu un mesaj ”apocaliptic” pentru cei care nu ascultă învățăturile sale. Dacă nu faci ce spune ”profetul”, vai de viitorul copiilor tăi. „Hai să te învăț eu cum stau lucrurile cu copiii” – cam aceasta este atitudinea marilor filosofi în parenting din secolul 21. Faci ce-ți spun, pui banuțul în cont și voila – ia de-aici copii ”fericiți”.
Atunci când alegi să naști un copil, trebuie să fii pregătit să ți-o iei pe cocoașă. De la rude și oameni străini. De la prieteni sau ”ne” prieteni. De la o babă morocănoasă în magazin, deranjată de faptul că copiii tăi nu sunt muți și nu merg în linie dreaptă, babă la care perii albi nu au venit la pachet cu înțelepciune, ci cu lecții pline de ură pentru cei care nu știu să fie așa cum a fost ea pe vremea ei. Caserița, medicul, învățătoarea, vecinul, până și paznicul de la Lidl, toți sunt maeștri în educație și sunt gata oricând să verse peste tine o nouă porție de lecții și sfaturi.
Ce știți voi?
Ce știți voi? Ce știi tu? Te învățăm noi cum se cresc și se educă copiii. Nu apuci să închizi bine ușa, că se bagă pe fereastră tot felul de profesori și filosofi în educație. Nu apuci bine să naști că trebuie să fii pregătit să-l primești, în toiul verii, pe Moș Nicolai cu desaga plină de lecții și sfaturi.
Servește de aici experiență în a crește copii de la doamna de la ghișeu a căror copii abia așteaptă să facă 18 ani ca să fugă de acasă. Mai ia de aici și o porție din abilitatea de ați crește pruncii, astfel încât, atunci când vorbești tu, ei tac și nu comentează. ” Pe vremea noastră, când bătea tata cu pumnul în masă, toți luau apă în gură.”
Dacă nu știi cum să-l adormi, îți spunem noi. Nu-l lua în brațe că se simte prea important. Ba da, trebuie să-l iei în brațe, că se simte părăsit. Vorbește blând, dar apăsat, fii convingător, pune-i limite, lasă-l să decidă singur… Trezește-l noaptea ca să manânce, nu-l trezi. Culcă-l în patuțul lui din prima zi. Nu, lasă-l lângă tine.
Mai lăsați-mă!
Generația părinților complexați
Ajungi să nu mai știi ce-i cu tine. Dacă faci așa îl traumeză. Dacă faci altfel, tot s-ar putea să-l traumezi. Te uiți în jur și vezi o mulțime de părinți complexați. Cum să fii altfel dacă și propria mamă îți repetă de fiecare dată când i se ivește ocazia, că tu nu ești mamă, nu te pricepi la nimic și că ar fi cazul să faci ce-ți spune ea. Ea știe mai bine, tu nu știi nimic.
Apoi te întâlnești în parc cu mama lui Matei care se uită ciudat la tine și la pruncul tău, pentru că afară bate vântul, iar tu ții cupilul fără căciulă. După ce termina ea, vine tatăl lui Andrei să-ți spună același lucru și cum stă treaba cu vaccinurile. Ajungi să te uiți la tine și la copilul tău și să nu mai știi ce-i cu tine.
Un părinte complexat, neîncrezător în propria capacitate de a fi părinte.
Copilul meu nu este o agendă în care ceilalți îmi pun note
Noi avem o viziune mai nonconformistă asupra vieții. Unii ne-au văzut rebeli, dar asta nu a contat, pentru că noi avem propria agendă și direcție. Am blocat accesul experților nepoftiți în viața noastră încă de la început. Părinții știau că noi acceptăm sfaturi, nu lecții. Prietenii se minunau uneori de acțiunile noastre, dar pentru că rezultatul era diferit de așteptările lor, acceptau viziunea noastră, iar uneori chiar o împrumutau.
Noi nu ne-am trasformat familia într-o scenă unde fiecare poate să-și pună propria piesă de teatru. Nici copilul nostru nu l-am facut o agendă în care ceilalți să ne pună note. Experții și specialiștii n-au decât să dea din papagal, pentru că în constituția familei noastre scrie scurt și clar, cu litere mari: NIMENI NU ARE VOIE SĂ NE VIOLEZE HOTARELE CONACULUI NOSTRU FĂRĂ VISA. Iar visa se ia greu.
Știm că nu suntem perfecți și că oricât ne vom strădui să fim părinți ideali, nu vom reuși. Mai știu că nu pot să le garantez copiilor o viață fericită, ca în cărți, în schimb îmi stă în puteri să nu-i fac nefericiți.
Leave a Comment