Când te-apucă „dracii”, pentru binele tuturor, ieși afară pe 10 minute.

Sunt zile când toate-s cu curu-n sus. Așa sună cel mai real și aproape de adevăr. Ieri a fost o zi din asta. Nimic nu-ți iese. Te enervează până și păianjenul din coltul cel mai ascuns al casei.

Când mi-am luat fetele de la școală, mi-am promis că ziua mea proastă n-o împart cu ele. Vă dați seama că nu am reușit. Nici nu apucasem să pornim din parcare, că domnița mea varsase apă în mașină. Mi-am mușcat limba și am dat muzica mai tare. Degeaba. În 5 minute tot am găsit de ce să mă leg. Mi-am adus aminte ce-au făcut ieri și chiar am reușit să le cert și pentru ce-o să facă mâine.

E momentul ăla în care realizezi că ești un nesuferit, un cârcotaș, dur și rigid, dar tot continui, nu te poți opri. Offf, dacă ne-am opri la timp de fiecare dată când simțit că inghimpam oamenii dragi, am trăi câțiva ani în plus.

Am ajuns acasă și povestea a continuat. M-am legat de dezordinea din cameră lor, de nota proastă la ultimul test de matematică, de periuța de dinți care nu a fost pusă la loc, etc. Am fost dur și categoric. Am jignit. Știam că trebuie să mă opresc, dar „dracii” din mine aveau chef de ceartă.

O zi poate fi frumoasă chiar dacă a început prost.

În astfel de momente, nu-i bine să rămâi lângă oamenii dragi, pentru că le faci rău. Îi o ghimpi. Oprește-te. Ieși afară. Aleargă. Liniștește-te. Du-te în pădure și tipă cât te ține gura. Ceartă-te cu Dumnezeu și spune-i Lui tot ce te roade. El are răbdare să te asculte. Fa ce vrei, dar nu-i inghimpa pe cei care te fac fericit. Ei n-au nicio vină.

Am ieșit afară, iar peste 10 minute m-am întors hotărât să închei ziua frumos. Am adunat ochioasele lângă mine, mi-am cerut iertare și le-am spus că o zi poate fi frumoasă, chiar dacă a început prost. De s-ar fi terminat ziua atunci!

Mai spre seară am dus fetele la patinaj. Am luat și cățelușa (Linda) cu noi. Când s-a terminat patinajul, domnițele mele au intrat în mașină, iar cățelușa între timp a ieșit. Nimeni n-a observat nimic. Abia când am ajuns acasă, după o oră, ne-am dat seama că lipsește Linda.

Simțeam că explodez. Era aproape ora 21, iar teoria mea cu ziua încheiată frumos părea că se risipește. N-am apucat să scot niciun cuvânt, că ochioasa mi-a luat-o înainte: nu ai zis tu că o să încheiem ziua frumos?

Am râs. Le-am îmbrățișat. Le-am pupat și m-am dus în misiune, misiunea recuperarea lui Linda. Spre fericirea mea, Linda era la patinoar pe mâine bune. Cu ea în brațe, m-am întors acasă bucuros că am încheiat ziua frumos. Nu reușesc tot timpul să închei ziua frumos, dar știu că se poate.