Despre Pokemoni

Duminică eram în parcul central din Brașov împreună cu toată familia. Fetele nu se lăsau duse acasă și am stat până aproape de ora 22.00. Lângă terenul de joacă sunt mai multe bănci pe care poți sta liniștit admirând cum zburdă “inamicii”. După ce m-am jucat de-a v-ați ascunselea cu Miriam și Anais, am căutat o bancă liberă că să-mi odihnesc picioarele care capitulaseră după o zi obositoare (duminicile sunt cele mai obositoare zile din săptămână, dar și cele mai frumoase). Spre surprinderea mea, toate băncile erau ocupate de tineri, flăcăi și fete mari cu telefoanele în mână și cu capetele aplecate deasupra lor. Erau mulți, dar îți lăsau impresia că nici unuia nu-i pasă de cel de lângă el. Era o imagine sumbră. Și noi ne adunam în parcuri și poate nu făceam cele mai potrivite lucruri, dar eram reali și interesați unul de altul. Nu am dat mare importanță evenimentului și i-am sărit în ajutor soției, care era “exploatată” la maxim de două blonde mici cu rezervorul de energie încă plin.  În timp ce ne îndreptam spre mașină, Corina îmi spune că toți acești tineri s-au adunat să prindă pokemoni. Spre rușinea mea nu știam despre ce este vorba, așa că am apelat la măria sa Google.

Pokemon  este o abreviere a cuvintelor Pocket Monsters, ce în traducere ar însemna monștri de buzunar. Este o franciză media controlată de Nintendo, dar care a fost creată de Satoshi Tajiri în anul 1996. Inițial Pokemon a fost un joc (RPG Pokemon), după care s-au creat desene animate (817 episoade), jocuri de cărți, filme, etc. Recent a apărut și jocul pentru IOS și Android, Pokemon Go. Doar în câteva zile după lansarea jocului, în Japonia au avut loc peste 100 de incidente în care au fost implicați vânătorii de monstruleți. Este un joc care crează dependență. În California, doi tineri au căzut în prăpastie de la o înălțime de 28 m și respectiv 15 m în timp ce vânau pokemoni. Foarte mulți americani au pus anunțuri menite să țină la distanță vânătorii de pokemoni. S-a ajuns până acolo încât un băiețel de 10 anișori a fugit de acasă după ce mama i-a dezinstalat jocul de pe telefon. Pokemon Go a devenit atât de popular, încât Banca  Națională din Russia a început să ofere  asigurare de sănătate pentru vânătorii de pokemoni.

Cireașa de pe tort o reprezintă bărbatul care prindea pokemoni în timp ce  soția lui năștea. Oare un pokemon virtual poate fi mai important decât un bebeluș și mama lui? Uneori ai impresia că lumea o ia razna. Am ajuns să evadăm în lumea virtuală alergând după personaje imaginare, în timp ce oamenii din jurul nostru ne duc lipsa. Ne apreciem pe facebook și instagram, în timp ce uităm să ne dăm binețe în lumea reală. Scriem la mulți ani unui oarecare Amir din Arabia Saudită (care nu știu cum a ajuns în lista noastră de prieteni) și uităm zilele importante din viața celor care ne sunt alături la bine și la rău. Am înlocuit comunicarea față în față cu zâmbărici și mesaje lipsite de viață.

Nu am nimic cu Pokemonii. Ar fi ciudat să te superi pe niște pixeli. Mă înspăimântă dorința noastră de evadare din lumea reală și incapacitatea de a mai vedea sens în lucrurile care altădată reprezentau izvoare de bucurie și împlinire. Mă îngrijorez pentru copiii mei atunci când văd o paletă atât de largă de oferte virtuale menite să devină o alternativă pentru o îmbrățișare sau o strângere de mână. Sper să pot amâna tot mai mult întâlnirea pruncilor mei cu lumea virtuală, iar cea mai eficientă metodă pentru realizarea acestui scop este înfrumusețarea realității cu prezența mea. Îmi doresc atât mie, cât și fiecărui părinte care citește aceste rânduri, să reușim să colorăm realitatea copiilor noștri atât de frumos, încât ei să nu aleagă niciodată compania unui pokemon în detrimentul timpului petrecut alături de noi.

Photo by Pawel Kuczynski

Vânătorii de pokemoni într-un parc din New York