Un om care iubește nu poate fi spectator.

  •  

Trăiesc o perioadă dificilă din viața mea.
Din exterior nu se vede. În interior se dă bătălia.

O fi efectele pandemiei sau poate îmbătrânesc, habar n-am, dar știu că trăirile pe care le am, la pachet cu căutările sufletului meu, au transformat acest segment al vieții mele într-o adevărată bătălie existențială.

Știu, la cât de mult se vorbește despre epuizarea mamelor, este greu să admiți că și noi, bărbații putem trăi momente de epuizare, atât fizică, cât și emoțională. Dar despre asta povestim altădată.

Astăzi vreau să împărtășesc cu voi un lucru pe care-l știam, dar care, tocmai în aceste vremuri tulburi pentru mine, l-am înțeles mult mai intens. Adevărul este că cele mai frumoase lecții de viață, cele mai importante descoperiri, deși simple, ajungi să le înțelegi altfel în momentele dificile.

Există un semn, un indicator al iubirii, pe care eu l-am înțeles în toată profunzimea lui în această perioadă.

Un om care iubește nu poate fi spectator.

„Lasă-l să-și rezolve probleme singur, să ajungă un om de succes, să-și deplasează îndoială, să se descurce, să-și echilibreze starea emoțională, să-și îndrepte comportamentul, să-și rezolve dilemele existențiale, să caute armonia, să…” Doar e băiat mare. Doar e fata mare.

La prima vedere nu sună greșit. Poate ai dreptate, dar în același timp tu ești un spectator. De ce ar mai avea nevoie de tine atunci când vă ajunge, va fi, va reuși, va depăși.

Cel care stă comod pe scaunul din sală și ronțăie cipsuri și popcorn, privind cu interes cum te zbați și te chinui, nu prea are treabă cu iubirea.

Cel care privește de pe scaunul spectatorului tragedia sau drama ta, nu prea are treabă cu iubirea. Chiar dacă se emoționează la o scenă mai tristă sau închide ochii la scenele mai înspăimântătoare. Este doar un spectator.

Cel care vede transformările prin care ai trecut de când ai devenit mamă, nesiguranța cu care te confrunți, te vede palidă și lipsită de vlagă, iar el continuă să fie un spectator, lăsându-te pe tine să-ți trăiești drama, nu prea știe ce-i iubirea.

Cea care vede că ești epuizat, că alergi să faci față, că poate ți-ai pierdut încrederea în tine, că nu-ți merge în carieră și nu știi unde s-o apuci, că ai momente de slăbiciune și neputință, iar ea continuă să fie spectator, că doar ești bărbat și te descurci, nu prea știe ce-i iubirea.

Prietenul care știe că nu mai poți, că viața ta a căpătat culori cenușii, iar atunci când vă întâlniți își poveste realizările, noile achiziții, iar problema ta rămâne acolo, pe raftul de sus, unde nu ajunge nimeni, că doar nu e așa de importantă, nu prea are habar ce-i prietenia, nu are habar ce-i iubirea. Este doar un spectator.

Apropo, voi ăștia care vorbiți doar despre voi în relație cu alții, de ce vă mai mirați când oamenii fug de voi?

Te rog să-ți cumperi bilet

Cel care stă holbat în timp ce tu lupți cu dușmanul în arena, mă îndoiesc că te iubește.

Iar după ce se încheie dramă sau lupta, nu e de mirare că de cele mai multe ori ne despărțim de spectatori. Mulțumesc pentru prezență, pentru atenție, pentru aplauze, dar noi nu mergem în aceeași direcție. Mulțumesc dar mă descurc și singur!

Mai departe mă descurc și fără tine. Am învățat să mă descurc. Am fost nevoit să învăț.

Dacă tot ai rămas un spectator în viața mea, te rog să cumperi bilete. Spectatorii trebuie să aibă bilete.

Promit să te invit la toate premierele, dar de acum în colo, fără bilet nu te mai primesc în viața mea.

Iar oamenii care te iubesc, sunt acolo, mereu alături, pentru că cei care iubesc nu pot fi spectatori. În dramă, thriller, comedie, bucurii sau tristeți, ei interpretează împreună cu mine și pentru mine. Ei luptă cot la cot cu oamenii pe care-i iubesc, în timp ce spectatorii aplaudă, iar unii nici măcar bilet n-au cumpărat.

Multe familii, relații, prietenii se destramă pentru că cei implicați devin spectatori. Iar un om care iubește nu poate fi spectator. Te întreb în șoaptă, să nu ne audă nimeni și să nu deranjam alți spectatori: ți-ai luat bilet sau n-ai nevoie, pentru că tu știi să iubești?

Commentarii Facebook
Written by Lilian