Părinții care sădesc ură între frați.

Mereu eu sunt de vină, îmi zice Miriam după ce am intervenit în conflictul lor. Stai tati să-ți spun cum a fost, dar pentru că Anais Noblesse a învățat să plângă mai tare și mai convingător, fără să realizez efectele pe termen lung, mă poziționez cu o jumătate de măsură în tabăra ei, după care îmi dau seama și mă opresc. Lacrimile nu sunt întotdeauna un argument, iar misiunea mea nu este să iau partea cuiva, ci să le ajut să învețe cum să facă ca o ceartă să nu le afecteze relația.

Ochiosele mele se ceartă zilnic. Regulat. Fără zile libere. Plânge una, apoi cealaltă, după care plâng împreună. Aproape de fiecare dată e de vină celălalt, niciodată eu. ”Ea a început prima. Ea m-a lovit. Ea a vorbit urât cu mine. Ea mi-a luat pixul.”

Certurile între frați sunt normale. Conform unor studii pe care le-am găsit în cartea The Sibling Effect de Jeffrey Kluger, frații de 2-4 ani se ceartă la fiecare 6,3 minute. Asta ar însemna o medie de 9,5 certuri pe oră, iar 95% dintre certuri apar atunci când cineva se atinge de proprietatea celuilalt.

Atunci când certurile devin zgomotoase și greu de controlat, copiii vin la tine ca să le faci dreptate. În astfel de momente, ție îți revine rolul de judecător. Nu știu dacă există ceva mai greu în viața de părinte, decât să faci dreptate între copii tăi. Aici clacăm cei mai mulți.

După fiecare ceartă, încerc să le aduc aminte că o soră este cel mai minunat dar pe care ți-l poate da viața. Le spun că atunci când oamenii din jur le vor întoarce spatele, surioara ta va fi alături. Dar mă uit în jur și văd frați care nu-și vorbesc, nu-și calcă pragul, se urăsc, frați care n-au nimic în comun cu asemenea afrimații.

Cunosc personal foarte multe persoane care mai degrabă ar apela la un străin, decât la un frate. Oameni care îmi spun că nu comunică cu frații deloc. Dincolo de problemele relaționale care apar între oameni, cei mai mulți frați ajung să aibă relații proaste între ei având la bază emoțiile și amintirile din copilărie în care părinții nu au fost judecători imparțiali.

Părinți care sădesc ură între frați fără să-și dea seama

De mici ni se repetă faptul că frații sunt o binecuvântare, dar nimeni nu ne-a învățat cum să construim relații frumoase cu ei. Părinții de cele mai multe ori doar intervin atunci când certurile capătă decibeli și se ajunge la bătaie. Unii însă, pe lângă faptul că nu le oferă copiilor un model de relație frumoasă între frați, dar mai și pun paie pe foc în relația dintre ei.

Chiar dacă mulți părinți nu vor recunoaște, în multe situații tocmai ei au fost cei care au sădit ură între copii. Am să mă opresc pe scurt la câteva greșeli pe care le fac părinții:

• Își compară copiii.
• Au favoriți.
• Îi împart în copilul mamei și copilul tatei.
• Îi ceartă de față cu ceilalți copii.
• Discută despre un copil la spatele lui.
• Insistă să-și ceară scuze

Nu trebuie să mergem departe. Uneori este suficient să rămânem în familiile lărgite ca să vedem exemple reale de părinți care au sădit discordie și ură între frați. Unuia i s-a oferit mai mult, în timp ce altul a fost dat la o parte. Unul a fost dat la facultate în timp ce altul a dus în spate gospădăria. Unul a fost lăudat pentru orice fleac, în timp ce altul trebuia să lupte pentru o laudă.

Un frate este o binecuvântare dacă părinții știu să iubească imparțial și necondiționat pe toți copiii. Vă provoc să analizați atitudinea pe care o aveți față de copiii voștri. Avem nevoie de înțelepciune ca să creștem copii care vor ști că nu este nimic mai de preț decât un frate sau o soră. Viața o să-i împrăștie, o să le scoată în cale probleme, dar dacă reușim să-i învățăm să se iubească, iubind la rândul nostru cu înțelepciune, vor ști că au un frate sau o soră pe care se pot baza oricând.

În timp ce scriam acest articol, mi-au trecut prin minte fiecare moment în care am greșit. Mi-am adus aminte de rude, prieteni și oameni apropiați care suferă pentru că au fost tratați diferit de proprii părinți. Oameni care își iubesc părinții și frații, dar cărora le vine greu să se apropie de ei. Oameni care au făcut la rândul lor copii, iar acum învață să-i iubească cu aceeași iubire, nepârtinitoare și imparțială.

Aveți gijă să nu sădiți ură și discordie între copii voștri. Le-ați dat viață ca să fie o binecuvântare unul pentru altul. Aveți grijă să nu deveniți părinți care sădesc ură între frați. Fiți părinți care sădesc dragoste necondiționată.