Nimeni nu e de vină că (dacă) ești un ratat.

  •  

Săptămâna aceasta am avut o discuție cu un copil despre responsabilitate. Avea un proiect la școală pentru care trebuia să aducă anumite materiale. Atunci când l-am întrebat dacă are cu el materialele, mi-a raspuns supărat: ”Off, mami nu mi le-a dat. Le-a pregătit și a uitat să mi le dea.” Mami era de vină.

Dimineață am vorbit cu un copil, dar sunt zile când aud aceleași cuvinte din gura unor copii de 30 de ani. Părinții nu le-au dat, nu le-au făcut, n-au avut grijă și vezi Doamne, de asta sunt ei acolo unde sunt. Din cauza părinților n-au dat la facultate. Din cauza părinților n-au făcut un sport de performanță. Tot din cauza părinților nu s-a însurat cu Ioana, ci își mănâncă zilele cu Andreea. Părinții sunt de vină pentu toate eșecurile din viața lor. Din cauza lor pierd nopțile cu seriale sau joacă Fifa zile întregi, în loc să-și ia viața în mâini și să facă ceva cu ea.

Părinții au fost prea aspri și au îngrădit libertatea sau au fost prea indulgenți și n-au pus restricții. Prea buni. Prea aspri. Prea vinovați.

Toți sunt de vină în afară de mine

Dacă ar fi de vină doar părinții, ce bine ar fi. Dar obiceiul de a da vina pe părinți se transformă într-o fel de a fi. Pentru orice lucru rău care se întâmplă în viața acestor persoane este de vină altcineva. Am devenit o societate de victime. Sincer să fiu am obosit de oameni care se victimizează. Oameni care dau vina pe toți din jur: mama, tata, Dumnezeu, prieteni, președinte, partener, copiii, etc.

Nu mai vreau să aud oameni care se plâng non-stop pe țara lor, pe familiile lor, pe viața lor. Oameni care au găsit țapi ispășitori pentru fiecare eșec. Mă obosesc. Mă storc de energie, astfel încât am început să-i evit.

Bărbați și femei care flutură în mână divorțul și care se liniștesc cu faptul că celălalt a fost de vină. Așa au fost învățați. Asta au văzut în familia lor. Și sar din cuib în cuib crezând că ceilalți au fost de vină, niciodată ei.

M-am săturat să aud oameni care susțin că motivul vieții lor mizerabile este ADHD (deficit de atenție / tulburare de hiperactivitate) , că au fost primul copil la părinți sau că au fost alăptați sau hrăniți cu biberonul. Mă irită oamenii care dau în judecată barmanul pentru că nu știu când să se oprească de băut, iar apoi se urcă la volan și lovesc pe cineva mortal.

E trist să auzi oamenii ponderali care dau vina pe genele lor. Oamenii sunt grași pentru că mănâncă mult. Punct. La doar un procent din oameni, obezitatea este asociată cu gene sau tulburări hormonale. Principalul motiv pentru care suntem supraponderali este că oamenii mănâncă prea mult și nu se mișcă. Tu ești de vină. Angajatul McDonald’s nu este de vină pentru faptul că ai cerut o porție mai mare. Niciun proprietar de fast-food nu ți-a pus o armă la tâmplă și nici nu te-a obligat să mănânci. Tu ai ales.

O categorie aparte de copii infantili sunt bărbații care își justifică infidelitatea prin faptul că au fost seduși. Iar când auzi oameni care îndreptățesc într-o anumită măsură violatorii pentru că victima a fost îmbrăcată prea vulgar, chiar îți vine să urli.

Nimeni nu e de vină în afară de tine!

Am început articolul cu discuția dintre mine și un copil care a dat vina pe mama. Așa cum i-am spus și lui, dragi oameni, învățați copiii încă de mici să fie responsabili. Ajutați-i să înțeleagă că au și responsabilități, iar atunci când ceva nu le iese, nimeni nu este de vină. Nu purtați vina lor pe umerii voștri. Mai bine i-am învăța cum să facă față sentimentului de vinovăție. Din primii ani ai vieții, copiii trebuiesc ajutați să înțeleagă că au anumite răspunderi și că fiecare acțiune pe care o fac aduce cu sine o consecință.

Vă mirați că vedeți tot mai mulți bărbați iresponsabili în timp ce umblați din urma băiețeilor voștri și le ștergeți fundul până se însoară (dacă se însoară), după care cavalerul nostru are aceleași așteptări și de la soție. Le faceți ordine în cameră, le duceți ghiozdanul, umblați cu tava după ei, faceți temele și proiectele în locul lor, ca mai apoi să vă plângeți că nu este în stare să-și găsească locul pe acest pământ.

Dacă a căzut și s-a lovit, e de vină bordura. Dacă a luat notă proastă, e de vină învățătoarea care nu vede potențialul lui. Dacă a lovit un copil, a facut-o pentru că l-a supărat. Prin urmare, tot altcineva e de vină.

Care e lucrul cel mai important pe care trebuie să-l facă un părinte?

Știți care? Trebuie să-i învățăm pe copiii noștri să trăiască fără noi. Asta înseamnă să-i iubești și să-i crești în siguranță astfel încât să poată lua decizii de sine stătător și să suporte consecințele deciziilor pe care le-au luat. Dar noi ce facem? Trăim viața în locul pruncilor noștri, obligându-i să corespundă așteptărilor noastre și visurilor pe care le avem cu privire la ei și nu realizăm cât rău le facem.

Dragi oameni, pentru fericirea pruncilor voștri, pentru bucuria voastră, cât și pentru viitorul acestei țări, creșteți oameni responsabili. Sprijiniți-i, încurajați-i, ajutați-i, dar nu duceți în locul lor desaga cu responsabilități potrivită pentru vârsta lor. Nu luați asupra voastră vina acțunilor lor. Vor strânge din dinți acum, dar vor fi recunoscători când vor crește mari.

Eu am două fetițe minunate și promit să le cresc frumos. Să le ajut să-și ducă pe umerii ”lor slabi” responsabilitățile, astfel încât să nu dea vina pe nimeni atunci când în viață lucrurile nu vor merge așa cum și-ar dori. Același lucru m-aș bucura să-l facă și părinții care au flăcăi.

Pentru că o familie frumoasă este alcătuită din oameni care nu dau vina pe celălalt. Și nu sunt departe zilele când pruncii noștri vor creșe, se vor întâlni, se vor îndrăgosti și vor crea familii. Cu cât mai mulți copii educați într-un spirit asumat, vulnerabil și responsabil, cu atât mai mari sunt șansele ca odraslele noastre să fie fericite.

Vă rog mult, iubiți-vă copiii, dar trăiți viața voastră, nu a lor.

Commentarii Facebook
Written by Lilian