O mamă nu are nevoie de sfaturi. Ea are nevoie de ajutor.

Copiii noștri au crescut. Miriam face imediat 10 ani, iar Anais Noblesse are 6 anișori. Acum viața de părinte a devenit un pic mai ușoară, dar încă este vie în mintea mea perioada de la început. Nu a fost ușor, iar dacă e să fiu sincer până la capăt, nu a fost deloc ușor, mai ales pentru mama copiilor mei. Cei mai mulți dintre cei care citesc acest articol știu despre ce vorbesc. Tocmai de aceea nu voi prezenta aici greutățile cu care se confruntă un părinte, pentru că toți am trecut pe acolo.

Chiar dacă am încercat să fiu prezent, purntând pe umerii mei anumite greutăți, pot să vă spun cu certitudine că noi, tăticii, oricât de mult ne-am plânge sau am vorbi de provocările și greutățile care vin odată cu nașterea unui copil, greul pe care îl duc mamele, este incomparabil cu ceea ce ducem noi.

Miriam a dormit iepurește de când s-a născut. Eu, săptămânal, aveam nopți în care încercam să dorm cu ea, dar vă dați seama că atunci când se trezea și plângea, eu nu eram suficient, iar dacă eram, mama ei, care dormea în celălalt dormitor, se trezea împreună cu noi. Așa s-a făcut că, abia după 5 ani, doamna mea a avut o noapte plină. Acum, când privesc înapoi, mă întreb de unde lua energie să-mi zâmbească. De multe ori ne întâlneam cu prieteni care se minunau că avem casa curată și eram bine dispuși. Acum mă mir și eu.

Nu ne-am plâns niciodată că ar fi fost greu, pentru că mai mult decât greutățile pe care le întâmpinam, bucuria pe care o aduceau (și continuă să o aducă) ochioasele noastre, ne inunda sufletele și ne umplea de energie.

Totuși au fost zile când soția mea a clacat. S-ar putea ca numărul acelor zile să fi fost mult mai mare decât știu eu.

O mamă are nevoie de ajutor, nu de sfaturi.

Soția mea a citit tot ce se putea citi în acea perioadă. Bubuie internetul de articole cu sfaturi pentru mame, dar mai tare bubuie societatea cu oameni care dau sfaturi mamelor. Uneori, cei mai buni sfătuitori sunt oamenii apropiați și prietenii. Ei știu foarte bine cum se cresc copiii și nu scapă nicio ocazie să-ți dea un sfat cum să-i culci, când să-i culci, unde să-i culci, cât să-i ții în brațe (sau dacă să-i ții) , ce să le dai de mâncare și cum să vorbești cu ei.

Iar dacă acești sfătuitori nimeresc în preajma unei mame cu bateriile descărcate, într-o zi în care a clacat și nu mai are răbdare să vorbească pe un ton liniștit, imediat flutură lista cu sfaturi despre cum să fii calm și cum să faci față. Unii, mai mărinimoși, trimit articole sau fac cadou cărți cu sfaturi de parenting.

Atunci când sfetnicii mereu dornici să te susțină prin sfaturi sunt oameni care apar și dispar din viața ta, nu e chiar atât de deranjant, dar din păcate, de multe ori, acești sfetnici sunt cei mai apropiați oameni. Mama, tata, frați, surori, cei mai buni prieteni.

Mai țineți-vă sfaturile pentru voi.

Atunci când singurele momente libere sunt minutele petrecute pe veceu, iar cea mai reușită noapte este o noapte în care ai legat trei ore de somn, nu ai nevoie de sfaturi. Ai nevoie de ajutor. Iar dacă nu ești gata să întinzi mâna, ține-ți sfaturile pentru tine. Nu valorează nici doi bani.

Dacă ai o mamă în preajmă care nu mai poate, nu deschide gura, pune mâna și ajută. Spun aceste cuvinte în primul rând tăticilor care încă nu au înțeles cât de grea este ”povara” pe care o duce mama copiilor lor. Bunicilor care mereu știu mai bine cum se cresc nepoții, dar care foarte rar au timp să stea cu ei. Prietenilor care aduc bomboane la copii și te atenționează că îi lași prea mult cu teleonul în mână, dar sunt prea ocupați ca să-i ia cu ei în oraș la o înghețată.

Oricine ai fi, dacă ai o mamă în preajmă, trebuie să înțelegi că ea nu are nevoie de sfaturile tale. Ea are nevoie să pună cineva umărul și să-i ușureze ”povara”.

• Are nevoie de câteva ore de liniște în care tu să-i iei copilul și să mergi cu el în parc.
• Ea are nevoie de o zi în care să nu tresară la fiecare sunet care vine din dormitorul copiilor.
• O zi în care să nu mănânce pastele cu sos roșu care au rămas de la copii, ci să savureze în liniște ceva ce-i face plăcere.
• O zi în care să nu mai audă sfaturi de la experți, ci să primească ajutor de la oameni care știu să iubească.
• O zi în care s-o îmbrățișezi și să-i spui că totul va fi bine.
• Are nevoie să fii alături în timp ce ea pășește în ”cosmos fără scafandru”.
• Are nevoie să-i spui că o iubești și că se descurcă foarte bine.

Credeți-mă, nu există o manifestare mai adevărată a iubirii în dreptul unei mame, decât să împarți cu ea ”povara”.

Dacă nu-i poți da nimic din cele enumerate, dacă nu vrei să împarți cu ea măcar din când în când greutățile ei, n-ai niciun drept să-i dai sfaturi. Mă repet: o mamă nu are nevoie de sfaturi, ea are nevoie de ajutor.

În timp ce scriam acest articol, m-a sunat mama copiilor mei. Vocea ei era plină de energie și viață. Mult timp mi-a fost dor de această voce. Au fost perioade lungi în care vocea ei îmi spunea că are nevoie de ajutor. Nu știu dacă am reușit să aud tot timpul această voce, dar îmi doresc ca toate mamele să fie auzite și apreciate pentru ceea ce fac.