Am întâlnit-o la patinoar. N-a fost dragoste la prima vedere, dar a fost un început… un început a unei povești la care adăugăm în fiecare zi câte o filă nouă. Dacă aș fi știut că domnișoara cu breton și cu zâmbetul fermecător va fi mama copiilor mei, aș fi dus-o direct la altar, fără să mai pierd clipe prețioase. Uneori, la întrebarea „cum este să fii însurat”, răspund simplu: dacă știam cât de frumos este să fii însurat, m-aș fi căsătorit la 18 ani. Da, este frumos, iar atunci când un lucru este frumos, greutățile devin obstacole pe care le ocolești mai ușor.

Într-o vineri, o nouă persoană, o nouă poveste. O poveste ca multe altele, din păcate. O doamnă la 40 și un pic. Era cu fetița ei, o frumusețe cu ochi căprui de 6 anișori. Mai are un băiat de 14 ani. Băiatul stă cu taicasu, îmi zice doamna. Atunci mi-am dat seama cum stau lucrurile. Proaspăt separați, băiatul cel mare a fost ademenit de banii lui tata și de poveștile bunicii, mama fătălăului (ca să o copiez pe doamna Budeanu) sau ca să mă apropii de subiect, soacra mamei. Băiatul nici nu vrea să audă de mama. Soacra i-a luat locul, de fapt locurile: i-a devenit mamă nepotului și soție fiului.

Nu vă trădați copiii!

Am spus-o de multe ori și o mai repet: tot ce am bun în mine îi datorez mamei mele. Sunt și câteva lucruri care au lăsat cicatrici peste existența mea. Unul din ele vine din perioada școlii. Energic, neascultător pe alocuri, foarte bun la anumite materii, suficient de bun la altele, insuportabil pentru unii învățători, iubit de alții, mereu având ceva de comentat și adăugat. Cam așa arăta băiatul care scrie acum acest articol, din clasa întâi până și-a luat bacul.

Duminică am fost cu inamicii la Șapte scări. Este unul din locurile preferate de copii, pentru că efortul lor este răsplătit  cu o tură de tiroliană. Până ajungi la tiroliană, urci pe marginea unui râuleț energic care îți acompaniază pașii cu sunetul său. O mulțime de oameni urcă și coboară. Mi-au sărit în ochi un cuplu cam pe la 55-60 ani. Mergeau încet, conduși sau mai bine zis mânați de o frumusețe de Brac German, care zburda mulțumit prin preajmă.

„Tati, hai să te joci cu mine că mă plictisesc.” Nimic anormal până aici, numai că înainte de a-mi fi adresată rugămintea, m-am jucat cu ea o oră. Cu o cameră plină de jucării (aici nu mă refer la tot felul de chinezării care sunt mai mult dăunătoare decât folositoare) și domnița mea tot se plictisește.