Tatic cu restante!

Sunt in anul 4 la Facultatea pentru Tatici. Mai greu a fost la inceput cand eram boboc. Am avut multe restante inca din primul an. Chiar imi venea sa abandonez. In anul doi m-am obisnuit putin si am inceput sa dau restantele din anul intai. Chiar si acum mai am cateva restante de dat. Hai sa va povestesc cum a inceput totul:

Pe 30 iunie 2011 am intrat si eu in randul taticilor. Imi aduc aminte cu zambetul pe buze de acea perioada. Cuvintele cu care asociez acel segment din viata mea sunt: fericire, panica, confuzie, oboseala.

Fericit pentru minunea cu ochii mari si albastri pe care o tineam in brate. In clipa in care i-am auzit vocea cu greu am putut sa-mi stapanesc lacrimile de fericire. Aveam in fata doua eroine.

Panicat pentru ca aveam impresia ca ceva nu fac corect. Si sotia mea a avut grija sa ma panicheze din primele zile. A doua zi dupa ce s-a nascut Miriam, primesc un telefon de la sotie, prin care ma anunta ca fetita noastra are strabism . Strabism? Va dati seama cum imi batea inima. Pana am aflat ca toti bebelusii au privirea confuza am spus toate rugaciunile pe care le stiam. 🙂

Confuz pentru ca nu stiam ce sa fac cu acel ghemulet de om, mai ales cand plangea, iar dupa calculele mele eu facusem tot ce trebuia sa-i fac.

Obosit pentru ca noptile nu mai insemnau pentru noi timpul pentru somn, ci timpul pentru concerte gratuite. Primile nopti eram gata sa platesc biletul la concert de draga ce-mi era interpreta, dar dupa aia imi venea sa fug de acasa.

Uneori preferam sa evadez din acea realitate, crezand ca sotia mea se poate descurca si singura cu “pacostea” care o aveam pe capul nostru. Iar cand marea noastra interpreta canta din nou, ii ziceam sotiei: fa-i ceva! (prietenii apropiati au auzit-o pe viu) :).

In acele momente toate cartile citite despre cresterea si educarea copiilor nu aveau niciun rost. Realitatea cu care ma confruntam era diferita de cea din carti. As fi preferat atunci sa existe o facultate unde sa poti invata cum sa fii un tata bun. Acum insa, dupa aproape patru ani am inteles ca cea mai buna facultate este familia ta, iar cel mai bun profesor este copilul tau.

Mi-am propus sa fac din acest blog un taram al experientilor pe care le-am trait de cand am devenit tatic. Continui sa invat, sa cresc, sa ma modelez, incercand sa devin un tata autentic pentru odraslele mele. M-as bucura ca odata, fetele mele sa-si aleaga viitorul sot avand ca model pe tatal lor. Pana atunci mai am de invatat si de dat restante.