Topul părinților care merită trași de urechi. Partea 1

Unii părinți merită trași de urechi, ușor ca să nu se supere. Știu, nu există părinți ideali, toți avem de învățat, dar în același timp sunt câteva lucruri minime pe care ar fi bine să le știe fiecare părinte, mai ales atunci când se află împreună cu copilul în public. Iar dacă nu le știe, ar trebui să fie deschis ca să le învețe și să le aplice. Scriu acest articol fără a avea  intenția de a jigni pe cineva. Fiecare dintre noi se poate regăsi în cel puțin una din situațiile de mai jos. Așa cum se respectă polițiștii între ei sau alți colegi de breaslă, așa ar trebui să ne respectăm și noi, părinții. S-ar putea ca anumite lucruri să nu ne deranjeze personal, dar pot deranja pe alții și ar fi frumos să manifestăm respect și bun simț cel puțin atunci când suntem în societate.

În acest articol mi-am propus să fac un top al părinților care după părerea mea, trebuie trași de urechi. Dar înainte de a continua, mi-ar plăcea să ne gândim fiecare la noi, nu la ceilalți părinți. Știu că ne vine mai ușor să-i vedem pe alții când nu procedează bine, însă este indicat măcar din când în când să privim și la noi.

Să începem.

10. Părinții care confundă terenul de joacă cu cârciuma.

Mai nou, au apărut tot mai multe articole care ne vorbesc despre beneficiul berii. O fi adevărat că o bere poate să aibă efecte pozitive asupra organismului uman, dar cu siguranță o persoană care bea bere nu are niciun efect pozitiv asupra copilul meu. Poți să bei bere în loc de cafea, nu am nimic cu cei care beau alcool, dar nu îți permit să faci acest lucru în fața copilului meu. Nu vreau ca pruncul meu să se obișnuiască cu această imagine. Există atâtea locuri special amenajate pentru cei care vor să bea o bere și să schimbe o vorbă, dar din această listă nu fac parte locurile unde se adună copiii. Același lucru este valabil și pentru părinții care fumează. Adulților nu prea le place să fie deranjați de copii atunci când stau într-un restaurant sau la o terasă, savurându-și cafeaua, berea sau țigara. Pentru asta, fiecare local are amenajat un loc special destinat copiilor, ca să “scăpăm” de ei și să putem sta în liniște. Așa cum restaurantul și alte localuri sunt destinate adulților, nu uitați că și terenul de joacă este destinat copiilor și ar fi bine să-i respectăm. E simplu.

9. Părinții care cred că terenul de joacă și parcurile se transformă în WC public, atunci când copilul lor vrea la toaleta.

Nu cred că există vreun părinte căruia să-i fie străină această realitate, atunci când “inamicul” dansează clătinându-se de pe un picior pe altul, iar copacii, tufișurile de lângă teren devin salvatorii situației. Există multe scuze și justificări, iar dacă pe calendar ar scrie 1817, această discuție nu ar fi avut niciun rost. Totuși, suntem în 2017 și mi se pare trist să vezi cum un copilaș este învățat asemenea unui câine să-și facă nevoile sub copaci, neglijând și ignorând publicul care se pare că s-a obișnuit cu asemenea metode.

Într-o lume civilizată există atâtea alternative despre care nu aș vrea să scriu în acest articol, dar ele există. Cu o  simplă căutare pe google putem găsi o listă întreagă de soluții.

Trebuie să recunosc cu toată rușinea că la început, nefiind informați, am comis-o și noi.

8. Părinții care își transformă copiii în modele de prezentat moda

Pantofii pe toc sunt frumoși, dar pe piciorul unei fetițe de 5-6 anișori arată puțin ciudat. La fel și unghiile vopsite sau bijuterii ca ale mamei. La o ocazie da, nu și la grădinița. Nu ar fi mare lucru, până la urmă fiecare este liber să-și poarte copilul așa cum vrea el, dar să nu uităm că dincolo de faptul că anumite lucruri nu sunt sănătoase, ceilalți copii  vor imita acel model.

Apoi, tu trebuie să te chinui să-i explici că anumite lucruri nu sunt sănătoase, că mânuțele ei sunt frumoase și fără ojă, iar anumite vestimentații nu sunt potrivite pentru un copil.  Tot aici se încadrează și părinții care își încurajează copii să pună accent pe eticheta hainei pe care o poartă, astfel încât a devenit o normalitate în rândul copiilor să se laude cu hainele sale, dar despre aceasta am scris într-un alt articol, Copiii de astăzi – fițoșii de mâine.

Eu am două fetițe și știu din experiență cum e cu oja, pantofii pe toc, accesoriile și alte minunății.  Totuși e îngrijorător să vezi cum frumusețea unei fetițe de câțiva anișori este acoperită de elemente artificiale care sunt bune, dar la timpul lor.  Nu despre lipsa lor este vorba. Mă refer la acea limită peste care mulți dintre noi trecem, limită care până la urmă fiecare o stabilește. Repet, fiecare părinte hotărăște ce este bine și ce este rău pentru copilul său.

7. Părinții care își educă copiii în public.

De multe ori am asistat la reglări de conturi între soți, momente în care ai vrea să te faci nevăzut. Te simți penibil în locul lor. Este atât de urât să îți jignești partenerul în public. La fel se întâmplă și atunci când văd cum un părinte urlă la copilul său, iar dacă urletele nu sunt de ajuns, de cele mai multe ori în acțiune vine artileria grea, adică violența fizică. Fetița mea uneori mă întreabă de ce anumiți părinți nu își iubesc copiii și atunci trebuie să devin avocatul părinților. Cum să-i explici că un părinte își iubește copilul, după ce a văzut cum urlă la el și cum i-a șters o palmă la funduleț? Fiecare alege cum să-și educe copilul, dar nu uitați că un copil nu se educă în public, mai ales dacă asta înseamnă urlete și violență fizică.

6. Părinții care nu au grijă de copiilor lor atunci când sunt la terenul de joacă

Eram cu fetele la terenul de joacă și era rândul lui Anais să urce la tobogan. Nu a apucat bine să urce două trepte că a fost dată la o parte de un băiețel. Am zis că e un accident și nu merită atenția, dar povestea s-a repetat. Atunci, am încercat să gestionez situația constructiv, explicându-i băiețelului că e frumos să-i respecți și pe ceilalți copii, iar în semn de prietenie l-am servit cu un biscuit. Nu cred că m-a auzit, pentru că peste câteva minute victimă a fost o altă fetiță, care plângea în gura mare. L-am întrebat atunci cu cine este și mi-a arătat cu degetul spre o doamnă care stătea relaxată pe bancă vorbind la telefon. Cu același succes putea să-și lase copilul la terenul de joacă și să vină după câteva ore să-l ia acasă. Copilul nu are nicio vină. El se comportă așa cum a fost învățat sau așa cum a fost lăsat.

Nu uitați, educația copiilor noștri trebuie să înceapă cu propria educație.

P.S. Urmeaza partea a doua