Deși petrec destul de puțin timp pe Instagram, uneori mă trezesc după jumătate de oră în care degetul se miscă perpedincular cu display-ul telefonului. Lista persoanelor pe care le urmăresc este scrută, dar suficient de colorată.

Soția mea s-a îndrăgostit. Dragoste la prima vedere.

Am întâlnit-o la patinoar. N-a fost dragoste la prima vedere, dar a fost un început… un început a unei povești la care adăugăm în fiecare zi câte o filă nouă. Dacă aș fi știut că domnișoara cu breton și cu zâmbetul fermecător va fi mama copiilor mei, aș fi dus-o direct la altar, fără să mai pierd clipe prețioase. Uneori, la întrebarea „cum este să fii însurat”, răspund simplu: dacă știam cât de frumos este să fii însurat, m-aș fi căsătorit la 18 ani. Da, este frumos, iar atunci când un lucru este frumos, greutățile devin obstacole pe care le ocolești mai ușor.

Într-o vineri, o nouă persoană, o nouă poveste. O poveste ca multe altele, din păcate. O doamnă la 40 și un pic. Era cu fetița ei, o frumusețe cu ochi căprui de 6 anișori. Mai are un băiat de 14 ani. Băiatul stă cu taicasu, îmi zice doamna. Atunci mi-am dat seama cum stau lucrurile. Proaspăt separați, băiatul cel mare a fost ademenit de banii lui tata și de poveștile bunicii, mama fătălăului (ca să o copiez pe doamna Budeanu) sau ca să mă apropii de subiect, soacra mamei. Băiatul nici nu vrea să audă de mama. Soacra i-a luat locul, de fapt locurile: i-a devenit mamă nepotului și soție fiului.

Ieri Anais îmi spune: tati, soțul meu o să-mi dea flori, altfel o să mă supăr pe el. Lui mami îi plac florile și se supăra pe tine că uiți să-i aduci flori. Și mie îmi plac florile și o să fiu supărată dacă soțul meu o să uite așa cum uneori uiți tu.